Se bucură în ultima vreme de o bună  audiență  din partea cadrelor didactice, dar și a altor categorii  profesionale și sociale, cartea profesoarei Florica Veleșcu – ”Adolescența…paletă sentimentală”, care a apărut în acest an la Editura ”Magic Print” din Onești. Este un ghid metodologic și științific util pentru înțelegerea complexității ce caracterizează  personalitatea la această vârstă. Autoarea îmbină armonios și original spiritul științific și cercetările în domeniul psiho – pedagogiei cu propria-i experiență didactică. Lucrarea este un real suport educațional pentru că surprinde  evoluția elevului pe un segment de vârstă dificil. În acest stadiu, el este supus  unei îmbinări contradictorii a proceselor psihice. Aspiră spre  autonomie și originalitate, este preocupat de cunoașterea și perfecționarea propriei persoane. Reușitele îl entuziasmează, dar ele sunt nesigure, eșecurile  distrugând rapid  imaginea potrivită de sine. Problema centrală  o constituie căutarea, definirea identității, sintetizată prin  întrebarea specifică vârstei: ”Cine sunt eu?”, întrebare prin care adolescentul încearcă să-și  determine locul printre  ceilalți oameni.

Meritul  cărții ”Adolescența…paletă sentimentală” constă în faptul că Florica Veleșcu, surprinzând  complexitatea procesului de educație la această vârstă, reușește să ofere  strategii  metodologice  adecvate hipersensibilității  și instabilității  emoționale caracteristice adolescenței. Autoarea surprinde în mod original și realist  esența contradictorie a personalității adolescentine: crize de identitate, preocuparea pentru imaginea de sine, conflictele emoționale, dorința de apreciere, de aprobare.

Lucrarea este valoroasă și prin complexitatea tematică, prin multitudinea problemelor și a strategiilor  educaționale abordate, însoțite de  recomandări pentru profesori, părinți sau elevi. Un loc esențial îl ocupă  principiul fundamental al psihologiei, tratarea  personalității în  integritatea  dimensiunilor sale. Titlul cărții sugerează că se pune accent mai ales pe  latura afectivă a personalității elevului. Nu sunt omise  însă nici alte  dimensiuni: cognitivă, caracterială, temperamentală, motivațională, aptitudinală, afectivă. Căci  personalitatea este unică,unitară,originală, irepetabilă. Numai o astfel de  abordare permite înțelegerea faptului că dezvoltarea armonioasă, echilibrată, bine structurată a personalității presupune  îmbinarea  dimensiunilor sale în integritatea lor. În caz contrar, persoana va manifesta o slabă  capacitate de comunicare, de integrare, de empatizare cu semenii, neîncredere în sine, îndoială, conduită instabilă și imprevizibilă.

Revenind la titlul cărții, voi sublinia faptul că afectivitatea este apanajul specific uman, dimensiunea energetică a personalității, care ne sensibilizează și ne umanizează la nivelul cel mai intens și profund. Nu întâmplător se spune  că ”bunele și relele care ni se întâmplă ne afectează nu după mărimea lor, ci după sensibilitatea noastră”. De multe ori  viața ne-a demonstrat că ”emoția este ca o apă care se revarsă brusc rupând digul; pasiunea este un torent care curge mereu, săpându-și albia tot mai adânc” (Immanuel Kant).

Tematica lucrării, inspirat aleasă, confirmă  și un aspect mai puțin  fericit al epocii în care trăim: tehnicizarea excesivă a umanului și mai puțin  umanizarea tehnicii. Am fost captivată de modul cum se abordează procesul comunicării  sub sintagma ”Comunicarea este putere”. Sunt  prezentate beneficiile comunicării în  toată complexitatea: tipuri de comunicare (pasivă, activă,  persuasivă), greșeli de comunicare, bariere în comunicare, strategii, etichetări, stigmatizări în comunicare. Sugestiv și  autentic este descris limbajul iubirii în procesul comunicării. Realitatea demonstrează că profunzimea comunicării  și capacitatea de a empatiza cu semenii  au un suport  afectiv: ”Cheia înțelegerii  o reprezintă propriile  vibrații afective” (Vasile Pavelcu).

Nu mi-am propus descrierea lucrării. Vă adresez provocarea de a vă convinge  că merită citită pentru beneficiile sufletești și cognitive. În fiecare  dintre noi există un adolescent, de aceea: ”Iubește pentru a te asigura  că nu greșești” ; ”Dacă ești bun cu alții, ești cel mai bun cu tine însuți”.    Prof. Steluța Popescu

Alăturăm acestei deosebite prezentări de carte rânduri scrise din suflet de  profesoara Florica Veleșcu, autoare a volumului ”Adolescența …paletă sentimentală”! Sunt despre o poveste care ne bucură mereu!

Culorile lumii în curcubeu

Cu mult timp în urmă, la începutul timpurilor, culorile lumii s-au certat. Fiecare dintre ele pretindea că era cea mai bună, cea mai frumoasă, cea mai importantă, cea mai folositoare și cea mai iubită de oameni.

VERDELE spune: ”Uitați-vă la iarbă, frunze, copaci. În mod evident vedeți și voi că sunt cea mai importantă culoare. Sunt culoarea vieții și a speranței. Uitați-vă în jur și o să vedeți că sunt peste tot”.

ALBASTRUL exclamă: ”Gândiți-vă la cer și la mare. Apa stă la baza vieții și fără mine nu ar exista cerul albastru. Fără mine nu ar exista nimic!”

GALBENUL râse: ”Eu sunt luminos și cald iar tu ești atât de serios! De fiecare dată când te uiți la o narcisă galbenă sau la o floarea-soarelui, zâmbești. Soarele, luna și stelele sunt galbene, frumusețea mea este atât de evidentă încât oricine mă vede, rămâne de-a dreptul uimit!”

PORTOCALIUL începu și el să se laude: ”Eu sunt culoarea mâncărurilor sănătoase ce dau putere. Morcovul, portocala și dovleacul au multe vitamine. Și atunci când portocaliul umple cerul, la răsărit sau la apus, frumusețea mea este atât de evidentă încât toți se opresc să mă privească cu admirație și uimire.”

Ei bine, ROȘUL începe să strige: ”Eu sunt conducătorul întregii vieți! Sângele este roșu și sângele înseamnă viață! Eu sunt culoarea pasiunii și a iubirii!”

VIOLETUL se ridică în picioare și vorbi, dând foarte mare importanță spuselor sale: ”Eu sunt culoarea imperială a regilor. Oamenii puternici întotdeauna m-au ales pe mine deoarece eu sunt culoarea puterii și a înțelepciunii.”

La sfârșit, cu o voce joasă și timidă, INDIGOUL spuse: ”Cu greu mă observați, însă, deși sunt tăcut, fără mine nu ați fi nimic. Aveți nevoie de mine pentru echilibru, contrast și pentru liniște interioară.”

Argumentele culorilor lumii au continuat, fiecare în parte lăudându-se, ridicându-se în slăvi și certându-se. Fiecare în parte considera că este perfecțiunea întruchipată.

În timp ce se certau din ce în ce mai tare, un fulger puternic lumină cerul. Începu să tune și să plouă cu găleata. Culorile tremurară de frică și se strânseră în brațe pentru a se liniști și a se proteja una pe alta. Apoi ploaia începu să vorbească: ”Voi culorilor, sunteți atât de nesăbuite! Vă certați care este cea mai bună, fiecare încercând să fie deasupra celorlalte. Nu înțelegeți că fiecare în parte a fost făcută cu un scop special, fiecare este unică și diferită? Luați-vă de mâini și urmați-mă!”

Făcând ce le spuse ploaia, culorile se apropiară și se luară de mâini. ”De acum încolo, zise ea, când plouă, fiecare dintre voi se va întinde de-a lungul cerului într-un superb semicerc colorat. Curcubeul va fi un semn al păcii și al speranței”.

 „Liniştea te învață drumul către tine însuţi.”  Prof. Florica Veleșcu, Onești

Un comentariu la acest articol

11 noiembrie 2022,  ora 22.30