Semnele recunoștinței

Semnele recunoștinței

ASTĂZI, 12 NOIEMBRIE, CELEBRA   GIMNASTĂ  NADIA COMĂNECI   PĂȘEȘTE   ÎNTR-UN   NOU AN  AL  FERICITEI  SALE  EXISTENȚE. ”AMPRENTA  DE  ONEȘTI”  ÎI  ADRESEAZĂ  CALDE  FELICITĂRI, URĂRI  DE VIAȚĂ  LUNGĂ  ȘI  SĂNĂTATE, ALĂTURI  DE  FRUMOASA  SA FAMILIE!

 

Tripleta de aur a inteligenței românești, Eugen Ionesco – Mircea Eliade – Emil Cioran, premianții ”Nobel”, George Emil Palade și Herta Muller, ”regele” Hagi sau soprana Angela Gheorghiu au dus faima  geniului românesc peste mări și oceane. Totuși, nici unul din aceste nume nu s-a bucurat de popularitatea, admirația și afecțiunea care a încoronat  numele Nadiei Comăneci. ”Zeița de la Montreal” este patetic evocată de numeroși autori de scrieri cu caracter monografic, de la Ioan Chirilă până la Ștefan Olteanu, de filme și emisiuni tv.

Oneștenii o venerează  mult pe Nadia Comăneci. Liceul  unde a învățat îi poartă numele iar un monument  semnificativ, creație a sculptorului Eremia Grigorescu, străjuiește sala de sport unde celebra gimnastă și-a desăvârșit măiestria, grație marilor antrenori Marta și Bela Karoly. Sunt frecvent  evocate evenimentele unor vremuri de mare  strălucire sportivă: voința providenței ca în aceste locuri cu rezonanță istorică să se nască o stea a gimnasticii mondiale; un context  favorabil prin prezența și a altor fetițe talentate; a unui antrenor formidabil; disponibilitatea  autorităților vremii de a asigura cu generozitate baza materială necesară.

Nadia este fără îndoială o legendă. O dovedesc până și manifestările  admirative, aproape mistice, din patria mică a ignoratelor  așezări provinciale. În natalul meu Dorohoi, un constructor a avut curajul, într-o vreme când pe frontspiciul  clădirilor trona  uriaș chiar un singur nume, să înscrie în mozaic pe un bloc NADIA! La o șuetă cu prietenii vechi din copilărie, acum oameni maturi, cineva mi s-a adresat:

”- Ești din Onești. O cunoști, o vezi des pe Nadia?”

– Bineînțeles, i-am răspuns, locuim în același bloc! Și am auzit :”i-auziți, băi, domnul locuiește în bloc cu Nadia!” Un val de râs homeric mi-a tăiat complet pofta de argumentare și am continuat  subiectul prezentând și eu generalități pe care le colportează toată lumea.

La Onești, doamna Ingrid Istrate, distinsa președintă a Clubului Sportiv Municipal și o femeie cu suflet mare, păstrează  la Sala de gimnastică a clubului câteva trofee și daruri primite de la Nadia Comăneci, intenționând să  inaugureze un colț muzeal. Un prim pas lăudabil. Dar turiștii  își doresc să vadă locul unde a copilărit efectiv marea  gimnastă. Apartamentul ei ar putea  deveni peste ani un inedit muzeu. Noi, românii, când pomenim de acest subiect  ne și gândim la o  casă obișnuită cu acoperiș de țiglă și grădină. În Occident  se amenajează câte  o cameră / un apartament muzeu și într-o locuință colectivă. Canapeaua pe care s-a jucat și a visat Nadia, masa  la  care a deprins literele și cifrele, oglinda în care  și-a admirat darurile cu care a înzestrat-o natura, fotografiile, cărțile, pot deveni mărturii sacre ale unei existențe de excepție. Celor care văd prea mult piedici  în calea unui asemenea  proiect, le amintesc o scenă petrecută  cu mulți ani, vreo 40 în urmă. Când Majestatea Sa, Baudoin și regina Fabiola, suveranii Belgiei, și-au manifestat dorința de a vizita locuința Nadiei Comăneci, peste noapte, ca în basmul cu Podul de aur, pajiștea din str. Tineretului, nr.12 a devenit miraculos o vastă parcare, impecabilă din toate punctele de vedere. Și nu numai asta: o stradă a municipiului  ar trebui să-i poarte numele, alta poate chiar a talentatului antrenor Bela Karoly.

Ar mai trebui  să ne gândim și la ziua de 18 iulie, când Nadia Comăneci a avut formidabila evoluție notată în premieră  absolută cu 1.00 adică 10, tabela nefiind  pregătită pentru așa ceva la Montreal. Această zi a  fost propusă de carismatica doamnă consilier Elena Pașcu Apăvăloaie drept ”zi a orașului”! Și s-au organizat în urmă cu un an, cu acest prilej, frumoase  activități culturale și sportive. Admirația, prețuirea și recunoștința pe care le datorăm Nadiei Comăneci  trebuie ridicate la  loc de cinste. Dacă  ea a reușit să dea  strălucire internațională orașului nostru, suntem și noi datori cu  astfel de lucruri. Fie și numai pentru faptul că niciun străin nu pronunță numele Oneștiului fără să-i vină în minte  silueta aeriană a Nadiei.         Articol realizat de prof. Aristotel Pilipăuțeanu

 

Comentarii

Dana Ela Țîntaru:   La mulți ani ,Nadia !

Gică Gogu: Multă sănătate și fericire alături de cei dragi ei și familiei ,O sportivă desăvîrșită prin tot ce a facut!

Arminia  Mihai: La Mulți Ani Nadia, zâna cea bună și frumoasă a României!

Maricica Ouatu

 

 

 

 

 

 

Distribuie articolul!