Într-un studiu  închinat  lui Garabet Ibrăileanu ( în memoria căruia a editat și un volum  monografic),  criticul literar  Mihai Drăgan nota: „Cugetările lui Ibrăileanu sunt compensații spirituale pentru un singuratic chinuit de demonul cunoașterii. Sensibilitatea vibrantă și puterea de observație a criticului sunt dublate de o intensă dispoziție reflexivă, vădită de-a lungul întregii sale activități”.

Garabet Ibrăileanu, care a crescut la Poiana lui Iurașcu (azi, Poiana Negri, din jud. Bacău), autor al  romanului ”Adela”  a însemnat între cugetările  sale:”Tinerețea beneficiază de toate, chiar și de trecerea anilor”” ; ”În tinereță, când stările sufletești sunt vii și multe, timpul trece plăcut și încet, așa că, privind îndărăt la o distanță de câțiva ani, îți pare o eternitate. La bătrâneță, când stările sufletești nu mai sunt vii și se rarifică, timpul trece anevoie și totuși atât de repede, încât, privind înapoi, lucrurile de acum zece ani îți par că s-au petrecut ieri. Așadar natura, părtinitoare cu tinereța și ostilă bătrâneței, îi ia acesteia totul, îi dă celeilalte totul!”

 

Vom zăbovi azi asupra marii personalități a criticului și profesorului universitar Mihai Drăgan, căruia ”Patriarhul de la Berzunți” –  scriitorul Dan Sandu i-a închinat rânduri emoționante:

 

 

CÂNTEC DE PRIETEN

 

În zodia Cuvântului,

lui Mihai Drăgan, Apostolul

 

Din hrane schilodíi şi strune reci

Ne-om înfrupta făptura, ist chip de jinduire,

Căzând abraş, târâş de ciung pe reci poteci –

Dorit prinos iubirilor din fire.

Şi n-om mai istovi lumina

Când iată, vai, icoanele de spaimă

Cum cată drept, în pântecoasă vina,

Suspin de mântuire şi de faimă.

Cu pustiiri de cânt icoana ţi-o desface;

Mult m-ai uitat şi fără veste –

Ca apa, moale inima-n rusalce,

Îndealmintrelea, poveste fără de poveste…

Bag seama, între noi, arginturi şi rugine:

Să crezi! Mă doare după tine!

 

Noiembrie 1993

 

…!!!

 

… Se făcea, ca-ntr-o poveste întunecoasă, că-ntr-un liceu de renume, din Târgul-Ocnei, prin anii cincizeci, un inspector şcolar, la o inspecţie de rutină, descoperă un elev eminent, neînscris în documentele şcolare ale instituţiei, deşi fusese admis în baza unei medii de excepţie. Contrariat, maimarele învăţământului regional din acea vreme se interesează de absurdul situaţiei şi află, cu stupoare, că nefericitul este doar tolerat în liceul  trotuşean, fiind fiu de …duşman al poporului! Şi asta era un păcat de neiertat! Tov. Inspector (om zdravăn la cap!) cere toc şi cerneală de la cancelarie (stilourile de firmă stăteau, încă, înfipte  în buzunarele salopetei, la unii dintre chinezii lui Mao!) şi-l trece în catalog, cu mânuţa sa,  pe puiul de rumân care se numea Mihai Drăgan…                         Dan Sandu

 

”Stau și mă întreb la ce mai folosește entuziasmul. Problema culturii pare a deveni o problemă dificultoasă, ca și aceea a criticii literare ale cărei frâne – nu chiar toate, dar destul de multe!, au ajuns în mâinile unor juni zurbagii și nepregătiți, care sunt mai mult negustori și adeseori mercenari.”

”De când ştiu să gândesc şi să judec am aşteptat libertatea, ca acum să nu mă pot bucura de ea, să scriu şi să muncesc mai bine”

  Din  corespondența prof. univ. Mihai Drăgan

 

Repere biografice

 

1937 –  La 6 decembrie (de fapt, la 4 decembrie, dar din cauza iernii grele, este înscris în actele oficiale ale Primăriei abia pe 6 dec.; dată consemnată în certificatul de naştere) se naşte, în satul Viişoara, com. Tg. Trotuş, jud.Bacău, Mihai Drăgan, primul din cei cinci băieţi (Neculai, 1941-2001;Gheorghe, n. 1943; Ion, n. 1945; Vasile, n. 1950), ai soţilor Elena (n.Stoian, 1916-1988) şi Neculai Drăgan (1911-1987), ţărani cu dragoste de  pământ.

1949 –  Urmează primele patru clase la Şcoala primară din satul natal,învăţător fiindu-i Andrei Lupescu.

1952  –  Continuă ciclul II la Şcoala nr. 2 băieţi (azi „C. Negri”) din oraşul Târgu Ocna, jud. Bacău. Profesor de limba română: N. Blăgoi.

1955 –  Elev la Liceul „Oituz” din oraşul Târgu Ocna, după ce, la începutul clasei a opta fusese admis doar să asiste la ore (din cauza …originii sociale), nefiind înscris în catalog. Cel care i-a insuflat dragostea pentru literatură a fost profesorul de limba română, Dan Protopopescu.

1955 –  Susţine bacalaureatul şi imediat, în august, dă examen de admitere la Facultatea de Filologie a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi.

1958 –  Student fiind, în anul al IV-lea, îi apare recenzia la vol. Nicolae Filimon  de H. Zalis, în revista „Iaşul literar” nr. 9-10.  A fost considerat de el însuşi debutul său în critica literară.

1960 – februarie – Se căsătoreşte cu Lenuţa Guică, colegă de facultate. În luna iunie  devine  absolvent  la Facultatea de Filologie, secţia: Limba şi literatura română.Printre profesorii pe care i-a avut, amintim pe Theofil Simenschy, Al.Dima, N. I. Popa, D-tru Gafiţanu, Const. Ciopraga, Ernest Stere, Şt.Bârsănescu, Ariton Vraciu ş. a. Ca student, activează în cadrul Cercului de literatură română şi în cenaclul literar.

1961 –   martie 27 –  Se naşte Elena-Lăcrămioara, unica fiică a soţilor Lenuţa şi Mihai  Drăgan, absolventă, în 1984, a Facultății de Filologie a Univ. „Al. I. Cuza” Iaşi, secţia: engleză-română.

În  octombrie  –  Devine asistent la disciplina Istoria literaturii române, Epoca: Marii clasici şi susţine seminariile de la acest curs.

1963 –  Ca tânăr asistent, îndrumă şi recenzează lucrări de licenţă. Până în 1991 a coordonat un număr de 252 de lucrări de licenţă, din care 102 erau despre opera lui Eminescu.

1964  –  Primeşte Premiul pentru critică literară al revistei”Luceafărul” pentru studiile despre Eminescu apărute în revistele  Luceafărul, Tribuna, Iaşul literar. În iunie  participă cu comunicări la Sesiunea naţională „M. Eminescu” (75de ani de la moartea poetului), Botoşani.

1967 –  martie –  Dă examen de admitere la doctorat (Comisia: prof. dr. doc. Const. Ciopraga, prof. dr. doc. N. I. Popa şi prof. dr. I. D. Lăudat). Participă la sesiunea naţională: 100 de ani de la apariţia revistei „Convorbiri literare”, Iaşi.

1968 –  Este ales membru stagiar al Uniunii Scriitorilor din România.

1970 –  octombrie 1 –  Este confirmat lector universitar titular. În luna mai 1970  debutează editorial cu volumul  ”Aproximaţii critice”, Iaşi, Editura  Junimea,

1971-  mai –  Apare Garabet Ibrăileanu, studiu monografic, Bucureşti, Editura Albatros, ngrijită şi prefaţată de Mihai Drăgan. Volumul adună cele mai reprezentative articole, note polemice şi reflecţii critice publicate de Ibrăileanu în revista ”Viaţa românească”. În același an  devine membru titular al Uniunii Scriitorilor din România.

1972 –  apare B. P. Haşdeu, Iaşi, Editura Junimea, prima monografie care încearcă să  prezinte critic un Haşdeu in integrum. Lucrarea a fost distinsă cu Premiul pentru critică şi istorie literară al Uniuniii Scriitorilor din România. În ziua de 3 mai  susţine doctoratul cu lucrarea ”B. P. Haşdeu ” (studiu critic) –  Comisia: îndrumător ştiinţific, prof. dr. doc. Const. Ciopraga şi membri:Acad. Prof. dr. doc. Gh. Ivănescu, prof. dr. doc. Dim. Păcurariu, prof. dr.I. D. Lăudat).

1973 –  Apare volumul de critică ”Reacţii critice”, Iaşi, Editura Junimea, despre care  prof. univ.  băcăuan Constantin

Călin spunea: „Cartea se constituie dintr-o serie de opoziţii care în ultimă instanţă definesc o atitudine, o etică, un stil. Ce respinge Mihai Drăgan? Critica fără spirit, versatilă, conjuncturală, falsa erudiţie, incompetenţa, manifestările de intemperanţă, pompierismul zelos, hemoragia adverbială, aranjamente inefabile, «bizantine», – după cum se vede, abateri de la moralitatea profesiunii”.

1974-1990 –  Iniţiază şi coordonează, încă de la apriţie (1974) colecţia „Eminesciana” a Editurii Junimea din Iaşi, în cadrul căreia au apărut până în 1990, 52 (cincizeci şi două) de „volume de referinţă” – cum se exprima Şerban Cioculescu în 1985.

1975 –  Participă cu  comunicare la sesiunea naţională Mihai Eminescu (125 de ani de la naşterea poetului), Botoşani. În fiecare an, începând cu 1975, a îndrumat în medie câte 10-12 lucrări despre Eminescu, pregătite de studenţii profesorului, pentru Colocviul naţional studenţesc „M. Eminescu”, multe dintre acestea fiind premiate la cele 15 ediţii ale Colocviului, câte au avut loc până în 1990.

1977 – Apare ediţia Mihail Sadoveanu, ”Vremuri de bejenie. Nunta Domniţei Ruxandra”, îngrijită de C-tin Mitru. Prefaţă şi tabel cronologic de Mihai Drăgan. Bucureşti, Editura Minerva, 1977 (Biblioteca pentru toţi).

1978 – 1989 –  participă în fiecare an cu comunicări în cadrul manifestărilor „Zilele  Culturii  Călinesciene” de la Oneşti. Coordonator, împreună cu prof. dr. Eugen Simion, al secţiei: Literatura clasică.

1980 –  Începând cu acest an, ţine prelegeri de Literatura română. Epoca: Marii clasici la cursurile de perfecţionare cu profesorii din învăţământul preuniversitar.

1982, apare vol. Mihai Eminescu. Interpretări, 1, studiu monografic despre opera poetului, Iaşi, Junimea, colecţia „Eminesciana”, „în care autorul identifică în faza de început a creaţiei eminesciene (1866-1869) idei şi forme caracteristice pentru sinteza ulterioară” după cum a remarcat prof. univ. Alex. Zub. Apare  și vol. II din Mihai Eminescu. Interpretări, 2, Iaşi, Junimea, colecţia „Eminesciana”, o carte în care  Mihai Drăgan se ocupă cu o minuţiozitate rară de metamorfozele pe care le cunoaşte «geniul pustiu» şi, apoi, de identitatea creatorului de geniu «prin creaţie».

1987 –  Apare volumul de studii şi eseuri ”Clasici şi moderni”, Bucureşti, Editura Cartea românească, 1987, „ca o pledoarie în favoarea ideii că marea tradiţie este o modernitate clasicizată la care ne raportăm continuu…”, cum spunea în prefaţă autorul.

1988 – 1989 –  Participă la organizarea cursurilor naţionale „Mihai Eminescu” de la Iaşi, pentru profesorii de limba română din ţară. Susţine şi prelegeri:august 1988 şi, respectiv, 1989.

1989 –  Este numit de Ministerul Învăţământului membru în zece comisii de doctorat, la Univ. din Iaşi şi Bucureşti (teze îndrumate de prof. dr. doc. Const. Ciopraga, prof. dr. I. D. Lăudat, prof. dr. doc. Dim. Păcurariu, prof. dr. D-tru Micu, prof. dr. Silvian Iosifescu). La  15 ianuarie 1989  participă cu o  comunicare la Sesiunea naţională „Mihai Eminescu”, Botoşani. Primeşte Premiul „Mihai Eminescu” al Uniunii Scriitorilor din România „pentru activitatea de exeget al operei lui Mihai Eminescu” La 23 iulie  se naşte nepotul Mihai Sebastian, fiul fiicei sale Lăcrămioara şi al lui Ioan Cezar Chihaia, cea mai mare bucurie a ultimilor doi ani de viaţă.

1992 –  Apare ediţia Mihai Eminescu, Poezii în „Familia”, îngrijită, note şi prefaţă de Miron Blaga. Cuvânt înainte: Ioan Creţu. Prefaţă de Mihai Drăgan. Oradea, Casa de presă şi editură „Anotimp”.

1993, noiembrie 1 –  După aproape trei ani de încercări greu de imaginat, cedează şi se stinge „cu zile”, luni, 1 noiembrie 1993, orele 16,25, din cauza unei hemoragii digestive.

 

REPERELE  BIOGRAFICE  AU  FOST  REALIZATE  DE  LIDIA  LUCIA  AMARIEI,  DE LA  BIBLIOTECA  ”MIHAI  DRĂGAN”  A   LICEULUI   TEHNOLOGIC  DĂRMĂNEȘTI – JUD. BACĂU

 

În  aceste zile literatura română a pierdut pe scriitorul  DUMITRU  RADU  POPESCU, cel care a fost  vreme de mulți ani  președinte al Uniunii Scriitorilor din România. Din anul 2006 Dumitru Radu Popescu, autor a mai multe romane – ”F”, (1969) , ”Vânătoarea regală” (1973) , „O bere pentru calul meu” (1974), „Ploile de dincolo de vreme” (1976) şi „Împăratul norilor” (1976) și a scenariilor  filmelor  „Un surâs în plină vară” (1964); „Balul de sâmbătă seara” (1968), în colaborare cu Geo Saizescu; „Prea mic pentru un război atât de mare” (1970); „Păcală” (1974) – în colaborare cu Geo Saizescu; „Duios Anastasia trecea” (1980); „Rochia albă de dantelă” (1989),  „Triunghiul morţii” (1999) – dialoguri, în colaborare cu Sergiu Nicolaescu,  a fost director general al Editurii Academiei Române.