LA   FESTIVALUL  CONCURS  DE   CREAȚIE   LITERARĂ  ”FREAMĂT   DE  CODRU   ȘI   APE”  – SLĂNIC  MOLDOVA 

Luni, 16 ianuarie 2023

Sala Amfiteatru a hotelului Panoramic, Slănic-Moldova.

 

A doua zi dedicată culturii în Slănic-Moldova  începe mai matinal, la ora 10, sub egida Apollon, cu tema ,, Lecția de poezie”.Sunt amator de lecții, deși abia după copilărie mi-am însușit dictonul ,, omul cât trăiește-nvață”, dicton reținut atât de bine încât și-n ziua de azi zic des: ,,Hai să mai trăim!” De obicei urarea e însoțită de un sunet care se dorește cristalin, sunet cu atât mai plăcut cu cât paharul e mai plin. Deci, amator de lecții despre poezie, iată-mă gata să imortalizez câteva din ideile care sunt sigur că vor rămâne în memoria și cultura Slănicului Moldovei.

 

Văd multă lume cunoscută abia ieri, dar și lume cunoscută mai din timp, printre care și colegi din ,,Grupul de literatură și arte „Metafore comăneștene”, lucru menit să-mi dea un oarecare confort, să mă simt ca acasă. Acuma, trebuie să vă spun că nu-s rapidist, să fiu peste tot acasă, nici ca românii aceia care jucau hora în Paris, cântând ,,noi suntem aici pe veci stăpâni”, dar mi-a devenit familiară sala Amfiteatru de la Panoramic.                                      Intrăm suav în tematica zilei: un omagiu adus lui Eminescu, pe versuri de Ionica Bandrabur. De numele poetei s-a legat un epitet pe care eu n-aș fi îndrăznit să-l spun, dar i se potrivește de minune: gingașă! Subscriu!    Urmează o nouă piesă dedicată lui Eminescu, scrisă de un poet bucureștean, Vulpescu. Ăsta poet, domnule, bea o cafea cu Eminescu, nu ca alt poet, destul de cunoscut, care își imaginează că bea cafea cu Moartea! Probabil cafeaua se bea pentru eternitate. Regret că nu cunosc numele doamnei care cântă folk cu o voce care-mi amintește de a Marcelei Saftiuc (Angela Șipoș).  Probabil că mulți n-au auzit de Marcela, dar eu da, deși nu-s bătrân, da-s de demult!

Gazda noastră drăgălașă deschide oficial lucrările celei de a doua zi a unui festival despre care aflu că este internațional. De fapt, trebuia să-mi dau seama de ieri, dar mintea românului e mai la urmă și la urma urmei, toți marii savanți au fost distrați, și eu nu fac excepție.

Aud o excelentă definiție a poetului, definiție pe care o pot asocia cu un tablou, căci d-na Bandrabur știe mânui cu aceeași măiestrie și penelul! E un poem în proză!

Dl. Primar al Slănicului, Gheorghe Baciu  este invitat să ne spună câteva cuvinte, cu condiția să nu fie numai două-trei. Dl. primar începe prudent, cu teamă față de Procesul verbal. Nu este cazul, domnule primar, căci sarea și piperul sunt bune nu numai în bucătărie! Oțetul trebuie atent dozat, dar azi nu am oțet! Suntem felicitați de bun venit, deși eu unul aș fi preferat în loc de bun venit, un venit mai bun!

Dl. Primar mai primește niște cărți, conform unui nărav pe care l-am mirosit încă de ieri.                                                   Se prezintă din nou oaspeții iluștri pe care i-am notat încă de ieri, și bine am făcut, că o parte din ei au plecat, din păcate. Printre ei este și dl. ambasador cultural George Călin, față de care ieri am comis-o de oaie! În graba cu care cioplesc literele, i-am greșit numele, motiv pentru care dumnealui pretinde un miel. Din păcate, sunt cam strâmtorat și la capitolul șeptel, și din regnul animal n-am la mine decât un smoc de păr de mistreț, ca pană la pălărie. Fiți liniștit, d-le Călin, că n-am s-o fac pe porcul; vom găsi o soluție de compromis!

Sunt prezentați și colegii mei de cenaclu, primiți cu aplauze din sală, ca-n vremurile din ,,la belle epoque”, când palmele, a se citi labele, se loveau făcând un fel de ,,poc” Dl. George Călin, deși ambasador, e prieten cu noi, și a descoperit la Slănic un primar aplecat asupra culturii. Ce-i drept, e drept, căci dl. primar ieri n-a plecat, dar azi va pleca, după cum sunt treburile unui primar pus să facă treabă. Și face! Se aplaudă doi membri nou-nouți ai grupului Apollon.

Tema poeziei eminesciene ne este prezentată de Sibiana Mirela Antochi, poetă. Tema e serioasă, atât de serioasă încât trebuie să las pixul și să iau aminte, că adevăr ni se zice nouă! Dl Călin, față de care sunt îndatorat, începe să-mi devină simpatic: propune limitarea convorbirilor, și pentru cei care au prea multe de spus în timp scurt recomandă revista Apollon.

D-na profesoară Adina Mitroiu   ne prezintă al doilea subiect de pe afiș. De fapt era subiectul al treilea, dar subiectul doi a fost sărit din pricina întrebării ,,unde sunt cei care nu mai sunt”.                Ascultăm ,,Odă în metru antic”, recitată cu  emoții firești de o elevă a d-nei Mitroiu. Emoțiile sunt mai mult decât omenești, așa că aplauzele însoțesc diploma, medalia și sacoșa destinată tinerei generații. Evident, diploma și medalia se acordă și d-nei profesoare, cu un pachet de cărți, puse într-o sacoșică mai mică. Încep să fac o obsesie pentru sacoșe, așa că o să mă abțin.

D-na Vasilica Mitrea, președinta Ligii Scriitorilor din Dobrogea, dăruiește o carte, ba chiar două, ghiciți cui? Domnului primar, de bună seamă! Încă două-trei evenimente de anvergura asta și dl. Baciu trebuie să-și mai cumpere un corp de bibliotecă!

Cronica pe care o scriu a ajuns un fel de Bau-Bau, căci d-na Vasilica s-a fâstâcit puțin înainte de a găsi ,,Șoapte de amor” în telefonul dumneaei.D-na Lidia Grosu, de la Filiala  Apollon din Basarabia, începe prin a mulțumi d-lui ambasador și d-lui Baciu, ridicat la superlativ la Băcioi, despre  care aflu cu satisfacție că este, printre altele, și infatigabil. Bravo, domnule!    Felicitările curg și spre d-na Bandrabur, și spre dl. Cornel Galben. Să curgă!             Ascultăm o altă poezie dedicată versului eminescian, cu deosebire verbului eminescian, deși pentru a ajunge la el, am trecut și pe la Alecsandri.Mai este o diplomă și pentru omul din spate care duce greul, dl. Cristian Ababei. Cum să mă abțin, când văd sacoșa arătată ostentativ, cu niște cărți și o icoană! Grea e abstinența!

Eleva Ștefania Preda din Buzău ne prezintă mai multe piese populare:  – ,,Acasă-i România”. Precizarea desigur e pentru rapidiști, că numai ei se cred acasă și când joacă-n deplasare.

Dacă  am înțeles eu bine, melodia a doua începe cu ,,firicel de busuioacă”! Dacă am înțeles bine, înseamnă că încă îmi funcționează  papilele gustative; dacă n-am înțeles bine, ar trebui corectat textul ! Num-așa!

Melodia a treia începe cu ,,i-auzi una!”, melodie moldovenească get-beget. Și Tudor Gheorghe obișnuia să zică din când în când ,,i-auzi!” la cântece oltenești. Cred că e vorba de persiflarea vârstei a treia, să nu zic a doua. De auzit, auzim bine; problema e că nu vă vedem bine!

A patra melodie ne dumirește cum sunt moldovencele. Mă bucur că le merge gura, căci constat  că e un organ funcțional, ca atare pretabil și la sărutat. Aflu că moldovencele mai au niște calități, compatibile cu icoanele.  Am constatat și eu, că de multe ori m-am crucit!

Tema ,,Școala de ieri și de azi” ne este prezentată de dl. Romulus Dan Busnea. În opinia dumnealui, ar trebui discutat și despre școala de mâine, lucru care se pare că a scăpat organizatorilor. Iată că mai sunt și scăpări, dar nu sunt eu așa cusurgiu încât să fac tapaj pe tema asta. Bag seamă că dumnealui s-a pregătit și nu prea pentru tema asta: dumnealui invită unul, doi sau trei profesori să-și spună părerea despre subiect.                                                            Oratorul e salvat de d-na Mitroiu, care, la rândul dumneaei e salvată de dl. primar, căruia tocmai i-a venit să cânte! Live, nu online, dl.primar cântă peste negativ despre dragoste. Cântecul are conotații la cardiologie, dar mai voalat, că e vorba despre influența dragostei asupra sistolei, diastolei și pulsului, să nu mai intrăm printre auricole și ventricole. Oricum, e vorba de un ritm cardiac mulțumitor, de o inimă mult mai bogată decât la maramureșeni, care se vaită, nu-i așa, d-le Bele, de ,,săraca inima me”!   După cântec, d-na Mitroiu deplânge cumva soarta dascălului din ziua de azi, nevoit să profeseze cu demisia pe masă. Aflăm, amănunt picant, că în satul Deleni din județul Bacău se află Cuca Măcăii, amănunt geografic pe care erudiții nu-l știu. Cu o sinceritate înduioșătoare, d-na profesoară impresionează cu fapte trăite uneori cu lacrimi în ochi. La propunerea d-nei profesoare, aflăm și părerea unei eleve despre școală. Dialogul ăsta chiar e interesant și cred că festivalul a fost îmbogățit substanțial cu subiectul acesta. Avea mare dreptate dl. Dan Busnea, în fața căruia mereu am să scot pălăria!

După câte am înțeles eu de la elevă, se pare că elevii sunt dornici de ,,Domnul Trandafir” și sunt terorizați de,, Domnul Vucea”. Păcat, mare păcat că trandafirii sunt atât de rari!

Dl. Romulus Dan  Busnea solicită și părerea d-lui Petre  Isachi, care e de părere că profesorul trebuie să cucerească elevul, care elev trebuie să se lase cucerit. Dumnealui propune optimizarea relației profesor-elev.

O  d-nă profesoară de la o școală din Cireșoaia, somată să ne încadrăm în timp, că la 13 se evacuează sala și se închid ușile, face referiri tot la timp. Prea scurt pentru a întări relațiile dintre catedră și bancă.

Dl. Busnea primește o medalie, ca și dl. Alexandru Dumitru, ca și dl. Cornel  Galben. Iată că și ”Metaforele comăneștene” primesc diplomă și sacoșă! (evident, am renunțat la abstinență!)

Prezentare de carte: părintele Laurențiu Turcu a apucat deja să tipărească o carte, ,,Cuvinte din lacrimi”. .Lacrimile au fost vărsate în Râmnicul deja sărat. Oarecum dictatorial, dl. Călin îl roagă pe sfinția sa să citească ,,Floare albastră”, o altă floare albastră decât a lui Eminescu. Părintele se vădește un bun botanist, făcând ușoare apropouri la stil, pistil și stigmat, Se continuă cu poezia ,,Poetului”.

D-na Lidia Grosu, cercetător științific, a avut timp să răsfoiască cartea părintelui și, la rugămintea altui infatigabil, dl. Călin, ne face o prezentare de carte. Ca la fiecare prezentare: Încântat de cunoștință! Părintele e medaliat și diplomat. Sacoșă canci!

D-na Limona Eugenia Rusu e invitată de dl. Călin să înmâneze părintelui Trofeul „Ion Grămadă”. Uite că m-a mâncat sub limbă! Sacoșa există! Hotărât lucru, am să mă abțin la a-mi băga nasul prin sacoșe! Se evocă memoria eroului bucovinean Ion Grămadă, din familia căruia descinde și d-na Rusu. Cinstire eroilor neamului!   Modest, părintele recunoaște că nu a câștigat, ci doar a primit trofeul „Ion Grămadă”. Să fie primit, părinte!

   

Eleva Alexa Carina Dariana recită o creație proprie. Felicitări, medalie, diplomă și… nu mai zic!  O altă  elevă,               Maria Chirilă este bruiată de niște diplome Apollon, oferite cu dărnicie de dl. Călin . iar Irina Sava ne citește o poezie proprie.  Evident, urmează diploma, medalia și … și știți dumneavoastră ce!

Dumitru Pantelimon, proaspăt diplomat, nu îndrăznește să recite din Eminescu, ci recită din el însuși.  Poezia se cheamă ,,Poate” și poate că exprimă toate îndoielile poetului.D-na Paulina Georgescu, neavând încotro, se mișcă repejor și, deși face proză, ne citește o poezie ancorată în economia de piață actuală, despre vandabilitatea libertății second hand.   Eleva Andreea Burtea din Slănic ne cântă despre 1 Decembrie și România Mare, cântec despre Alba Iulia din Ardeal, pe românește Bălgrad, și pe latinește Apullum, ca să mai dreg busuiocul cu societatea Apollon!

Moment umoristic cu Ionuț Preda, care renunță deliberat la microfon, pentru a ne vorbi cu mâinile. Ne vorbește în stilul lui Constantin Tănase, ,,Fără frică!” Aplaudat, dl. Preda ne vorbește și despre teatrul din Deva. Dramatic! De teatru vorbesc! Ni se mai spune un cuplet, ,,Moș Pițulă la fotbal“, în Baia Mare. Prestația e răsplătită cu o diplomă.

Un moment literar susținut de trei elevi și două eleve: un fragment din ,,Luceafărul”, ba e chiar tot! Am recunoscut Povestitorul, Luceafărul și Demiurgul. M-a derutat puțin Cătălin, îmbrăcat național, național turcește, dar asta-i treaba garderobierei. Mi-a plăcut Demiurgul. Ăsta șef, tată! A vorbit puțin și la obiect! Probabil rolul ăsta a plăcut și organizatorilor, focusați pe ora 13! În sfârșit, cineva a adus cheia de la recuzită, așa că tânărul Cătălin poate săruta românește, îmbrăcat în ie! Aplauze la scenă deschisă!

* Pauză pentru clientela cabinetelor de urologie, în primul rând. Abia în al doilea rând e pentru cei amatori de o cafea sau un ceai, și abia în ultimul rând pentru cei care s-au plictisit.

* Salvați de clopoțel, terminăm pauza! S-au rărit rândurile! Elevul Mihai Tudor Bordeianu ne cântă la clape despre un cuc, pasăre solitară, care la rândul lui, cânta în apropierea fâșiei arate între România și Republica Moldova. Melodia e interpretată numai instrumental, ca și un vechi cântec de cătănie din zona Ardealului. Se continuă cu aplauze, apoi, mai săltăreț, cu Hora staccato, dacă n-o fi cumva Sârba-n căruță! Nu, nu pare! E o piesă elevată totuși!

Eleva Condrea Marta ne citește o poezie personală. Discret cum sunt, nu intru în treburi prea personale.

Altă recitatoare:  Avădăni Ioana ne citește ,,Lacul” eminescian. Domnișoara e sfătuită să scrie în stilul lui Eminescu.

Ignat Adelina- nu este!

D-na Tamaș, comeseana mea de aseară, ne citește o poezie din telefon. Unde oare o să ajungă tehnologia asta? Nu mă gândeam că se poate ajunge aici când învârteam discul unui telefon fix! Mă mir și eu, ca Moș Pițulă! D-na Maria Tomiță Corini ne recită câteva rânduri pentru minori. Vrând-nevrând, auzim și noi, cei mai de demult tineri. D-na Olga Grigorov, din Tulcea, după mulțumiri, își exprimă dorul de Eminescu.Mădălina Miron a ales o poezie de dragoste , poezie publicată pe telefonul dumneaei.

Epigramistul Octav Dospinescua a venit nepregătit, așa că nici memoria nu-l ajută să ne spună epigrame; ne vorbește ca un prozator. E bine, că nu înțeapă! D-na poetă  Geta Lipovanciuc este și compozitoare și cântăreață. Mesaj din inimă pentru copii și pentru părinți. Mi-a plăcut și am subliniat îndemnul ,,căpătați-l pe Dumnezeu”! Instrumentul acela cu clape e însoțit de o voce care îmi amintește de Marina Voica, pe niște versuri de o sensibilitate  care dincolo de Prut este în AND-ul fiecărui român! Felicitări, d-nă Lipovanciuc, pentru ,,Eminescu nu tace”! Urmează un cântec dedicat cărții, cântec despre care pot spune multe epitete pe care le-aș fi spus pentru cântecul precedent, și mult mai multe altele. D-na Geta, oui, milles fois bravo!                               ,

Teodorescu Liliana, câștigătoarea trofeului ,,Freamăt de codru și ape”, ne citește poezia ,,Har”. Evident, câștigătoarea concursului are harul poeziei!

D-na Mioara Baciu, premiată pe locul I, ne recită un poem: ,,Să nu mă lași”. În antiteză cu poemul ,,Lasă-mă”, citit adineaori de o elevă. Mde, cred că dorințele evoluează cu vârsta! Și se estompează tot cam așa!

Poeta Jirlăianu este ajutată de d-na Limona Rusu să ne vorbească despre pulsul artistului. D-na Elvira Răceală ne salută cu căldură! Ne recită o compoziție proprie, inspirată de Eminescu. Încă o strofă, poate două,  dintr-un alt poem, dedicat copiilor.

În acest timp am timp să calculez că ora 13 va veni pe undeva pe la 15, dar relativitatea timpului a fost semnalată deja.      Dl. Vasile Bele, mai vocal fără microfon decât cu, recunoaște că va pleca spre Maramureș mai bogat. N-ar strica, zic eu, ca dl. Baciu să ordone un inventar al patrimoniului urbei pe care o conduce. Cu ceva din neliniștea lui Dinescu, dl. Vasile ne citește o poezie scrisă în 2021, cu ,,Lacrimi și vânt”.Tocmai era să tragem linie, când o doamnă care e convinsă că dreptatea se face și singură, ne recită o poezie proprie. Are dreptate! Și, cu dreptatea într-o mână și cu microfonul în cealaltă, ne mai citește un poem, dintr-un volum cu 39 de poezii.

Angela Șipoș, doamna care interpretează folk magistral, ne cântă un cântec a cărui linie melodică a fost inspirată de tablourile gingașei doamne Ionica Bandrabur, de la est.

A venit clipa finalului, după două zile de cultură la Slănic Moldova, zile protejate de divinitate. Dl. Călin ne propune să ne vedem la Fundul Moldovei! E o propunere…Se mulțumește în contumacie și d-lui Baciu. Organizatoarea, cu emoții, ne spune despre nașterea evenimentului, la al cărui botez și tăiat de moț, am participat.Dl. Călin, obișnuit cu funcții de conducere, mai are de condus  până la București, și de acolo până în Moldova, la Fundul ei! Ni se prezintă un program comun cu Patriarhia Română;  e comun din pricina trapezei și a locurilor de cazare. Programul e tentant!

Dl. Bandrabur este invitat la prezidiu, pentru a primi mulțumuri din partea tovarășei de viață, mulțumiri acumulate în 41 de ani. Să se pupe mirii! De azi și dl. Ticu Bandrabur e diplomat.

Cam asta a fost!     ”Proces   verbal” încheiat de    Ion Moisă, Grupul  de Literatură și Artă ”Metafore comăneștene”