Sub  acest motto („Literatura este un instrument al compasiunii”), rostit de  Guzel Iahina – scriitoare născută în Kazan, care a fost prezentă în aceste zile la Iași, unde a avut loc Festivalul Internațional de Literatură și Traducere (FLIT) – prezentăm un articol despre  o mare personalitate a culturii române, Petre Țuțea, asupra  căruia  ”s-a  așternut” o nedreaptă uitare!

Petre Ţuțea a văzut lumina zilei la 6 octombrie 1902 în satul Boteni, Muscel, într-o familie de preot. La vârsta de 9 ani, rămânând orfan de tată, ajunge copil de trupă (fiind crescut de soldați) într-o unitate militară din Câmpulung Muscel. Ofiţerii, remarcându-i inteligenţa, au decis să-l trimită să urmeze cursurile inferioare ale Liceului Teoretic “Neagoe Basarab” din Câmpulung Muscel. Cursurile superioare le-a urmat la Liceul Teoretic “Gheorghe Bariţiu” din Cluj, unde a absolvit şi cursurile Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii. Tânărul Petre Ţuţea se face remarcat în cercurile intelectualilor ardeleni şi, astfel, a fost trimis de marele om politic Alexandru Vaida-Voevod să studieze formele de guvernământ la Universitatea “Humbold” din Berlin.

Revenit în ţară, a fost preocupat de politică. A scris studii economice şi politice şi a participat la disputele cultural-ideologice ale timpului. A strălucit în lumea culturală interbelică, fiind considerat un vârf al generaţiei sale alături de Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Emil Cioran. A fost numit director general al Ministerului Economiei în timpul guvernării mareşalului Antonescu. Regimul comunist l-a aruncat în temniţă cu o condamnare de 5 ani (1948-1953), şi apoi a fost condamnat la 18 ani de muncă silnică, din care a executat 8 ani în această stare (1956-1964), în diferite penitenciare, precum Bucureşti, Jilava, Ocnele Mari, dar mai ales la Aiud, unde era concentrat grosul vârfurilor legionare. Motivul acestei condamnări îl arată el însuşi în lucrarea “Între Dumnezeu şi Neamul meu”.

A fost eliberat în anul 1964 cu sănătatea zdruncinată în urma torturilor îndurate, dar nu a abdicat de la convingerile sale. După eliberarea sa, a fost continuu sub observaţia agenţilor Securităţii, care, prin numeroase descinderi în locuinţa sa de lângă Parcul Cişmigiu, confiscau manuscrise, studii şi materiale la care Petre Ţuţea lucra. Printre acestea: “Antropologie creştină”, “Cartea întrebărilor” sau “Dogmele”. După Revoluţie, a recuperat o parte din scrieri, care au început a fi publicate. Datorită faimei sale, gânditorul creştin era vizitat zilnic de numeroşi reporteri şi vizitatori. A trecut la cele veșnice în ziua de 3 decembrie 1991, într-o rezervă a Spitalului “Cristiana” din Bucureşti, iertându-i pe toţi cei care l-au chinuit. La cimitirul din Boteni a fost dus într-un car tras de boi, de ziua Sfântului Nicolae.

Scriitoarea  Guzel Iahina este autoare a  romanului ”Zuleiha  deschide ochii”. În acest volum (care inițial a fost respins  de mai multe edituri), ea  descrie experiențele lui Zuleiha, o țărancă tătară. Soțul ei a fost ucis iar  Zuleiha a fost transportată în Siberia și lăsată într-un loc pe râul Angara, cu puține mijloace de supraviețuire. Zuleiha a trebuit să trăiască în condiții dure, să construiască relații cu alți exilați și să-și creeze o nouă identitate și motive pentru a trăi.