Cine oare nu recunoaște din această imagine Stadionul ”Energia” din Onești, ”vuietul” ce se pornea de aici când fotbaliștii de la ”Energia” Gheorghe Gheorghiu Dej reușeau să înscrie în poarta adversarilor! În ”duminicile cu fotbal” , cu alte evenimente sportive strada mărginită de gardul Spitalului Municipal era luată cu asalt… și acum, după atâția ani, am aflat că erau astfel programate competițiile astfel încânt pasionații și iubitorii sportului să le poată urmări!
Cum (și) fotbalul se joacă mai întâi cu inima, cu îngăduința de a oferi un moment din ”clepsidra fotbalului” de pe aceste meleaguri, pentru toți iubitorii acestuia prezentăm ”stenograma” unei convorbiri cu Ginel Grădinaru, cel mai bun fotbalist al Cașinului, care a jucat dce-a lungul a mai multe campionate la ”Energia ” Gheorghe Gheorghiu Dej, ”mare rivală” a echipei ”Letea” din Bacău, de al cărei ”coșmar” oneștenii au trecut, promovând în Divizia B! Într-o frumoasă seară de august, ”sub lumina reflectoarelor” la cea de-a XIX a ediție a ”Cupei Cașinului” la minifotbal, chiar ”în încălzirea acestui dialog” Ginel Grădinaru a declarat:”După ce am jucat fotbal și în timpul stagiului militar , la eliberarea din armată m-am îndreptat tot către acest iubit sport cu balonul rotund! Am promovat cu Aripile Bacău în Divizia C… Am avut meciuri foarte grele cu Rapid Panciu, la barajul de promovare. Înainte de a merge la primul tur al acestor întâlniri Ginel Grădinaru a avut probă de joc, în partida Măgura Cașin – Bradul Mănăstirea Cașin, de pe stadionul Constructorul din Onești. El nu a vrut să intre din primul minut și a intrat în teren în cea de-a doua repriză. A făcut și diferența acestui meci prin marcarea unui gol și o pasă de gol! În aceeași zi trebuia să meargă și la Aripile Bacău pentru turul meciului de promovare, cu Rapid Panciu! Am întârziat și lumea mă aștepta la stadion, întrebând <<unde-i Grădinaru?>> Meciul cu Rapid Panciu a fost un meci excepțional pentru Aripile! Echipa a câștigat cu 2 – 0 în condițiile în care Rapid Panciu a venit cu jucători ce activase deja în Divizia B (Borș, Chioreanu)! A fost făcută contestație, la care Aripile Bacău a câștigat cu 3 – 0 iar la o săptămână a avut loc meciul retur, de la Panciu!”
– Cum a fost acel meci?
– Un adevărat calvar!Arbitrii erau momiți, că l-am și interogat pe arbitrul Nicolae Cursaru (din Ploiești) ”cum îți permiți domnule arbitru să accepți asemenea lucruri, de la aceste jigodii?” În minutul 20 scorul era 2 – 0 pentru Rapid Panciu și meciul
decurgea pentru calificarea acestei echipe! Ginel Grădinaru a
intrat fundaș central și <<nu a trecut nici musca de el!>> A fost meciul meciurilor și Aripile Bacău au promovat! Pentru cariera lui Ginel Grădinaru a fost un salt extraordinar!
– Ce a urmat după acest meci?
– După promovarea cu Aripile Bacău în Divizia C …am ajuns <<într-o gură de crocodil>> la Energia Onești! Ce înseamnă aceasta? Oameni fără caracter, care mă întrebau <<ce cauți tu la echipa aceasta?>> M-am ambiționat, antrenor fiind Iosif Lazăr. La echipă erau jucătorii Cornel Popa, Gore Dumitrescu (ce <<a făcut cărțile pe față!>>) Aici Ginel Grădinaru a avut o ascensiune fantastică: a promovat cu Energia Gheorghe Gheorghiu Dej în Divizia B! A fost curtat de Dinamo București și a mers în cantonamentul acestei echipe la Săftica!
– O mare împlinire, un lucru fenomenal…
– Da. Am jucat ultimul meci din campionatul Diviziei B, în sezonul 1978 – 1979 cu Unirea Focșani… Și atunci, marele portar Ghiță Aristide m-a recomandat pentru Dinamo… Ginel Grădinaru a mers la Dinamo și-a dat de antrenorii Valentin Stănescu și Tănase Dima… Era la pregătirea fizică de la Săftica dar Ginel Grădinaru se gândea la vechea obârșie, la meleagurile Oneștiului… unde Borzeștiul promova în B…
– De fapt, ce s-a întâmplat?
– Ginel Grădinaru a alergat după doi iepuri! Atunci am mers pe versiunea CSM Borzești, unde antrenor era Sdrobiș. Energia pica în Divizia C și CSM Borzești urca de la meci de la meci…
iar Sdrobiș se întrecea în promisiuni – 2000 lei primă de joc pentru meciurile cu victorie disputate acasă și 4000 lei pentru victoriile din deplasare…
– Ce părere v-a făcut antrenorul Ioan Sdrobiș (”Părintele”)?
– Sdrobiș este un om temperamental! Când am venit la CSM Borzești, fiind în lotul acestei echipe, m-a trimis la Energia să îmi rezolv problemele cu legitimarea… Eram în pragul căsătoriei și
lucrurile s-au întors cu 180 de grade! Într-un meci disputat cu
Chimia Râmnicu Vâlcea! (echipă care după ce a fost prima din Divizia B ce a câștigat Cupa României – în 1973, cu 3 – 0 după rejucare, în fața echipei Constructorul Galați, era însoțită la fiecare meci de mai multe autocare!) În Cupa României Ginel Grădinaru a avut un respect deosebit pentru această divizionară A dar a dat de <<un om pornografic>> – Preda… Și într-un moment de nervozitate… am făcut ligamentele praf… praf… Refacerea mea după acest incident a durat foarte, foarte mult… Doctorii nu au fost în concordanță cu mine și acum, la 64 ani nu știu diagnosticul exact… ce s-a întâmplat la genunchi cu ligamentele…
– Ce a urmat?
– Am mai continuat la Energia dar randamentul meu nu mai era la înălțime, ca până la urmă să fiu antrenor al acestei echipe! În 1990 – 1991, cu un lot extraordinar de jucători am promovat de la eșalonul județean la Divizia C, dar s-a întâmplat ca această echipă să nu mai fie susținută și… totul s-a stins!”
Ginel Grădinaru ne-a mai mărturisit: ”Așa este de complexă viața de fotbalist!” El ne-a amintit de alte clipe de glorie”, de ”inegalabilul Dobrin” dar și de alte și alte situații întâlnite … pe ”dreptunghiul verde”. Ne spune de pildă că ”dacă ești stăpân pe tine, la pregătire fizică și la pregătire mentală, nu ai cum să nu faci față unui meci!” Ce am mai aflat de la Ginel Grădinaru? ”Angelo Niculescu, antrenorul care a condus Naționala României în Mexic… <<fierbea ceaunul la foc scăzut>>… Dobrin s-a aclimatizat greu cu fusul orar…” Peste ani antrenorul Angelo Niculescu a declarat: ”Cerea mereu un tratament special. Să facă ce făcea şi la club, adică doar ce voia el. Or, la Naţională nu se putea asta. Era comod şi nu depunea efort decât dacă avea chef”. În Mexic, în 1970 România a întâlnit Anglia (campioana lumii în 1966), Brazilia (fostă campioană în 1958 și 1962) și Cehoslovacia,.. Și spune Ginel Grădinaru:”Angelo Niculescu a avut nevoie nu de sclipirile lui Dobrin ci de un joc liniștit, cum
făcea Radu Nunweiler… Dobrin a fost cel mai talentat fotbalist
român… când termina meciurile de fotbal juca pe maidan… Hagi a fost mai muncitor, dar nu a avut talentul lui Dobrin!”
Să alegem: urmând pildele latine putem să ne gândim la versul lui Ovidiu ”Donec eris felix, multos numerabis amicos” (”Atâta vreme cât vei fi fericit vei număra mulți amici”) dar parcă, pentru a ne exprima revolta față de decăderea acestor timpuri și a societății, ne ajută (de peste 2000 de ani!) tot vorba lui Cicero :”O, tempora! O , mores!” – ”O, timpuri! O, moravuri!” Ion Moraru,
Lasă un comentariu