„Acolo-n ascunzișul dintre nori

Doar solitudinea poate răzbate!

Nu-s berze-n cuibul ce străpunge cerul

Nu-s mierle ce pe oameni îi încântă

Ci numai aripi care leagănă misterul,

Al  vulturilor ce se nasc din stâncă!”

 

Într-o tristă zi a acestei primăveri, la 25 martie, s-a stins din viață marele scriitor Mihail Diaconescu, supranumit „magul de la Vulturești – Argeș”. În cadențele pline de tristețe ale maiestuoaselor versuri de mai sus, semnate de poeta Dori Lederer (româncă ce a avut un debut fulminant în paginile ziarului „Națiunea”), menționăm că Mihail Diaconescu este considerat „cel mai important scriitor al spiritualității românești, începător al scrisului nostru viitor”. Aceste cuvinte săpate în granit aparțin părintelui Dumitru Stăniloaie, ale căror scrieri rămân mereu „un izvor de bună mireasmă teologică, în păstrarea neabătută a dreptei credințe”

Satul Vultureni este satul copilăriei lui Mihail Diaconescu (născut la 8 noiembrie 1937), o așezare frumoasă de pe malul Argeșelului, în apropierea ținutului Muscelului, nu departe fiind și Aninoasa, Domneștii și Curtea de Argeș. Părinții săi au fost preotul și învățătorul Aurelian Diaconescu și preoteasa Aurelia, ei dând o educație aleasă celor cinci copii (Mihail, Ecaterina, Gabriel, Tatiana și Nicolae). Cel mai mare fiu, Mihail Diaconescu a absolvit în anul 1955 Liceul „Gheorghe Șincai” din București, urmând apoi Facultatea de Filologie a Universității din București. În viața sa, anul 1960 este nu numai al absolvirii acestei facultăți, dar și al debutului său în publicistica literară (în revista „Gazeta literară”, cu un articol despre Gala Galaction). Debutul editorial al lui Mihail Diaconescu sa înregistrat în anul 1963, cu romanul „Visele au contururi precise”. Între 1960-1964 a fost profesor de Limba română, Limba latină, Logică și Psihologie la Liceul „Ștefan Octavian Iosif” din orașul Rupea (jud. Brașov), iar din 1965, timp de 20 de ani a fost asistent, lector și conferențiar, șef de catedră la Institutul Pedagogic (devenit Universitatea Pitești). În anul 1966 a înființat revista literară și culturală „Argeș” (pe care a condus-o până în anul 1969) și a fost cofondator al revistelor „Astra” (1966), „Noua Revistă Română” (1996), „Analele Universității Spiru Haret” și altele. În anii 1972-1975 a fost Gastdozent (conferențiar oaspete) la Institutul de Romanistică al Universității Humboldt – Berlin, unde a condus seminarii și a îndrumat elaborarea unor teze de licență cu subiecte românești. Fiind în Berlin, a colaborat cu studii, eseuri, cronici și recenzii pe teme științifice în mai multe publicații germane.

Între 1985-1995 a lucrat în calitate de cercetător științific principal la Institutul de Teorie Literară „George Călinescu” al Academiei Române, iar ulterior a susținut prelegeri la Facultatea de Limbi Străine a Universității „Spiru Haret”, la Facultatea de Sociologie și Psihologie a Universității „Hyperion”, dar și la Facultatea de Sociologie a Universității București. De asemenea, a ținut cursuri la Facultatea de Filologie și Istorie și la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității Pitești.

Abordând o tematică mult cuprinzătoare, Mihail Diaconescu este autorul romanelor „Visele au contururi precise” (1960), „Culorile sângelui” (1973), „Adevărul retorului Lucaci” ( 1977), „Umbrele nopții” (1980), „Marele cântec” (1982), „Călătoria spre zei” (1982), „Speranța” (1984), „Depărtarea și timpul” (1986), „Sacrificiul” (1988), „Nopți și neliniști. Pseudojurnal metafizic” (2008). Aceste romane au fost concepute drept părți ale „fenomenologiei narative a spiritului românesc”, pe care a teoretizat-o în multe studii, eseuri, articole și interviuri. Este de remarcat faptul că Mihail Diaconescu a prezentat multe comunicări la reuniuni științifice internaționale, ce au avut loc la București, Berlin, Leipzig, Halle, Sofia, Bonn, Chișinău, Paris, Roma precum și în țară.

Dacă în 2007 romanul „Marele cântec” a apărut într-o ediție specială, la recomandarea Comisiei Naționale UNESCO, cu ocazia proclamării orașelor Sibiu și Luxemburg capitale ale culturii europene, și anul 2009 a adus un lucru deosebit pentru scriitorul Mihail Diaconescu. Tratatul său „Prelegeri de estetica Ortodoxiei”, publicat (în 2009) la Editura „Doxologia” a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei din Iași, a fost premiat într-o atmosferă de mare solemnitate la ceremonia de acordare a premiilor Academiei Române, cu Premiul pentru Filosofie „Mircea Florian”. Evenimentul a avut loc la 15 decembrie 2011 în Aula Magna a Academiei Române, în prezența membrilor acesteia și a unor invitați.

O ilustrare a tezelor și demonstrațiilor cuprinse în tratatul „Prelegeri de estetica Ortodoxiei” se regăsește în prefața „Terra mirabilis” la albumul de artă „Biserici și mănăstiri ortodoxe. România” dar și în albumul monografic „Lainici, o capodoperă a artei românești și europene”, realizat de Mihail Diaconescu în anul 2011. El este și autorul trilogiei „Teoria ortodoxă și arta cuvântului. Introducere în teoria literaturii”, a tratatului „Istoria literaturii daco-romane” (cu ediții apărute în anii 1999 și 2013) precum și a „Antologiei de literatură dacoromană. Texte comentate”. Un fapt semnificativ este că în anul 2013 Academia Dacoromână l-a propus pe Mihail Diaconescu la Premiul Nobel pentru Literatură. De asemenea, Mihail Diaconescu, în anul 2001 a scris volumul „Farmecul dialecticii și fenomenologia narativă”, iar ca scenarist și regizor de filme documentare a fost realizatorul serialului „Dobrogea creștină. Harta spirituală” (cu 13 episoade a 30 minute, ce au fost difuzate în octombrie 2006 – februarie 2007 de postul de televiziune „România de Mâine”).

Profesor universitar doctor, membru titular al Uniunii Scriitorilor din România și membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Mihail Diaconescu a făcut parte din Comitetul Științific European al Societății „Ad Fontes, Alle Fonti Dell Unita D’Europa”, aflate sub patronajul Secretariatului General al Consiliului Europei, al Președinției Republicii Italia și al Președinției Consiliului de Miniștri al Republicii Italia.

Mihail Diaconescu a efectuat călătorii și stagii de studiu în arhive, muzee și biblioteci din Ungaria, Austria, Slovacia, Siria, Germania, Bulgaria, Polonia, Cehia, Belgia, Luxemburg, Franța, Cipru, Elveția, Cetatea Vaticanului, Italia, Israel, Palestina, Iordania, Egipt și Suedia. În anul 1996 Universitatea din Oradea i-a acordat titlul „Doctor Honoris Causa”. „Pentru întreaga sa activitate literară, științifică și teoretică pusă în serviciul valorilor reprezentative ale culturii române”, și Universitatea Pitești i-a decernat titlul „Doctor Honoris Causa” (în anul 2011). Scriitorul Mihail Diaconescu a fost desemnat Cetățean de onoare al municipiului Brad (în 2005), al comunei Vulturești – unde a scris o mare parte din cărțile care l-au făcut cunoscut – și al județului Argeș (în 2007).

Mari personalități ale culturii române s-au referit la opera lui Mihail Diaconescu. Criticul literar Ion Rotaru menționa: „În descendența lui Sadoveanu (din care se străvăd, în stil, reminiscențe involuntare) dar cu abaterea de la temele eroice, cu orientarea spre cultural, cu tendința expresă de a evoca și reabilita, de a dezgropa din uitare, figuri ale trecutului care ne așează printre cele mai civilizate popoare ale lumii, Mihail Diaconescu s-a specializat într-un nou tip de roman istoric. Documentarea se face minuțios și este pusă în cărți aproape în întregime, dar și dreptul de invenție este exercitat pe larg, în pagini cursive, atrăgătoare, cu tablouri de epocă adecvate și lucrate după tradiție, reconstituite muzeistic la fața locului” („O istorie a literaturii române”, volumul III, 1944-1984, Editura Minerva, București, 1987). Într-un articol apărut în revista „Argeș” în august 1986, Alexandru Condeescu nota: „Cu fiecare apariție editorială este tot mai evident că Mihail Diaconescu tinde să ocupe un spațiu aparte în cadrul prozei noastre contemporane, ducându-și cu consecvență la îndeplinire un foarte ambițios proiect epic de largi și îndrăznețe dimensiuni: să dea cu mijloacele specifice artei romanului istoric o frescă a devenirii ființei spirituale românești, prin «radiografia» conștiințelor unor intelectuali, artiști, oameni de cultură, reprezentativi ai timpului, în care se oglindesc și își află numele frământările și dramele fiecărei epoci, urmărind totodată astfel surprinderea unei esențe a fenomenului spiritual românesc”. Cunoscutul critic literar și eminescolog Nicolae Georgescu l-a numit pe Mihail Diaconescu „Magul de la Vulturești”, iar academicianul Gheorghe Păun l-a considerat pe acest mare scriitor „clasicul de lângă noi”. Profesorul universitar Ilie Bădescu, sociolog și geopolitician, membru corespondent al Academiei Române, a scris la trecerea din această viață a scriitorului Mihail Diaconescu: „Fenomenologia narativă a literaturii sale se constituie într – un vast ecran de cunoaștere și vizionarism pentru ființa întreagă a unui popor. Arta narativă a scriitorului Mihail Diaconescu este una menită să medieze căutarea esențelor, imposibilă altfel decât printr-o trăire profundă, vecină cu trăirea de cult religioasă”. Părintele Dinu, de la Biserica „Șerban Vodă” din București ne aduce chipul vrednicului de pomenire Mihail Diaconescu în cele mai emoționante cuvinte: „Un om de aleasă cultură, și profund teolog, un filozof înnăscut și un mare iubitor al Limbii române. Înzestrat de Dumnezeu cu multe daruri, răspundea cu promptitudine și claritate la toate provocările moderne și postmoderne… Ca dascăl de cultură și simțire românească, Mihail Diaconescu a știut să fie profesorul care a crescut multe generații de intelectuali români. L-a preocupat relația dintre istorie, cultură și spiritualitate… De la înălțimea vârstei sale duhovnicești privea cu claritate gândurile multor inimi”. Dr. Stelian Gomboș, autor a numeroase articole în domeniul teologiei, după ce menționează că „în lumea literară și științifică, respectiv în cele mai variate cercuri intelectuale, romancierul, istoricul și criticul literar, filosoful culturii, esteticianul și criticul de artă Mihail Diaconescu este perceput ca unul dintre cei mai activi apologeți ai Ortodoxiei”, remarcă un lucru deosebit: „volumele semnate de Mihail Diaconescu au fost comentate de-a lungul anilor de teologi, monahi, preoți și înalți ierarhi ai Bisericii noastre, printre ei numărându-se patriarhul de fericită amintire Teoctist, mitropolitul Antonie Plămădeală, ÎPS Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, ÎPS Andrei Andreicuț, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului și mulți alții”.

Personalitatea și opera scriitorului Mihail Diaconescu a fost evidențiată în multe volume monografice, acestea având ca autori pe Gh. Bulgăr, Valeriu Filimon, Theodor Codreanu, preot prof. univ. dr. Dumitru Radu, Ilie Bădescu, Monica Dușan, Doru Dinu Glăvan și alții. Activitatea, opera și personalitatea scriitorului Mihail Diaconescu a fost surprinsă și într-o carte foarte incitantă. Ea se numește „Noi contribuții bibliografice la studiul operei lui Mihail Diaconescu”, are 765 pagini și a apărut la Editura „Magic Print” din Onești în anul 2010, cartea fiind semnată de Ilie Baranga, autor al unui inedit „Dicționar al presei argeșene”.

Este  de menționat faptul că scriitorul Mihail Diaconescu, în ultimii 15 ani ai vieții sale, a colaborat cu Editura „Magic Print” din Onești, unde a publicat sau republicat o mare parte din volumele sale – și aici amintim: „Visele au contururi precise” (2007), „Nopți și neliniști” (2008, volum ce a fost tipărit și în ediție revizuită), „Sacrificiul” (2010), „Icoane din trecut și de azi. Portrete, evocări, mărturii” (2017), ”Speranța” (ediția a treia, 2019), „O nouă luptă literară” (2019). De asemenea, tot Editura „Magic Print” din Onești a publicat lucrarea „Romanul capodoperă Sacrificiul, epopee națională a românilor”, volum prin care cei ce lucrează la această editură și tipografie și-au exprimat dorința de a participa la manifestările culturale, științifice și memoriale dedicate împlinirii unui secol de la Marea Unire a românilor, proclamată solemn și irevocabil la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia.

Cu profund respect mărturisesc că în ultimii 15 ani marelui  scriitor român Mihail Diaconescu i-a plăcut foarte mult  activitatea  de la Editura ”Magic Print” din Onești și a petrecut mult timp în această frumoasă  zonă a Văii Trotușului.  Trăim un sentiment plin de recunoștință pentru marea personalitate a scriitorului Mihail Diaconescu, un om deosebit de activ al cetății, a cărui trecere din această viață ne întristează profund.

Reîntorcându-ne la versurile menționate la început, aceeași autoare (Dori Lederer), a scris în modul cel mai sublim:

„Acolo unde vulturii s-avântă

Nu-i loc decât pentru singurătate

Nici ploi deasupra norilor nu curg

Nu se-aud țărmuri cum în mări se scaldă…

În locul unde vulturii nu plâng,

E liniște divină și înaltă!”

La despărțirea de marele scriitor Mihail Diaconescu, noi, echipa Magic Print, cărora ne-a împărtășit atât opera, cât și aleasa personalitate a domniei sale, suntem îndurerați de această pierdere și îi vom purta memoria cu prețuirea și respectul cuvenit.                   Maria Dohotaru,   Director general la EDITURA ȘI TIPOGRAFIA MAGIC PRINT ONEȘTI