Acesta este gândul pe care  un șofer de cursă lungă îl adresează  unei femei pline de élan și cu o mare dorință de a străbate și ea Europa și  Asia la volanul unui TIR! ”La volan mă simt în largul meu, îmi place și  aș conduce și toată ziua. Peste un an aș vrea să obțin și permis de profesioniști și sincer vreau sa conduc în camion”, a mărturisit Anișoara  Ș. –  o târgovișteancă în vârstă de 45 ani. Deși  este șoferiță amatoare doar de câteva luni, ea a făcut un apel pe o rețea de socializare, pentru a-i fi împărtășite experiențele profesioniștilor, cu ce probleme  s-au confruntat și ce satisfacții au avut!

Opiniile nu au fost puține, astfel că  temerara șoferiță din jud. Dâmbovița  a putut afla ”cu ce se mănâncă  această meserie”! Primele gânduri au fost de încurajare – ”dă-i înainte, dacă îți place și ăstra este visul tău, nu va fi greu!”, ”e o meserie frumoasă dar plină de surprize! Curaj și ambiție, restul vine de la sine!” , ”dacă e pasiune – totul va fi bine!”

Un șofer  ce prima dată  a plecat ”în necunoscut cu harta și a ajuns în buricul Londrei” îi dă iubitoarei camioanelor  sfatul ”să fii dură  în meseria asta! Este super – frumoasă… și noi,  românii, dăm lecții occidentalilor!  Nu trebuie decât curaj și orientare!” Dorind și mai mult să o convingă pentru a-și urma visul  un alt  camionagiu  menționează:” Dacă crezi că este visul tău încearcă! Trebuie sa îți placă… E ca un drog, care nu te mai lasă… Pe cât este de greu, tot atâtea satisfacții ai! Greu te poți lăsa de această meserie!!! Cu ce te confrunți la început? Oho… Sunt multe.. De exemplu gabaritul, dimensiunile… E ceva ce nu poate fi explicat.. Decât dacă încerci! Sa pui frână… Și să vezi că nu se oprește ca mașina mică!!! Atunci transpiri instantaneu și inima simți că vrea să iasă afară din piept! Astea senzații!  Trebuie sa încerci!”

Este de menționat faptul că Anișoara S. conduce 400 – 500 km în week-end- uri, ”îi place adrenalina” și abordează  trasee ceva mai complicate, care îi plac ”teribil”! Ea  este convinsă de un lucru:”dacă tu nu ai o părere  bună despre tine, alții cum crezi că vor avea?”

La o experiență de 10 ani pe camion (lucru ce nu-i vine să creadă), Marius S.  ne spune că ”sunt momente  când îi surprinzi pe alți oameni  când se miră! Le citești pe chip cum  se întreabă  <<oare cum se poate conduce așa ceva? >> Iar acum am constatat că … nu mă  pot despărți de camion! Mai mult  de trei săptămâni  nu pot  sta  fără el; este o fericire imensă când mă întorc la el!”

Și sfaturile  primite nu sunt ”de ici- colea”, un alt șofer recomandând ”doză mare de sânge rece, atenție și răbdare! Când ai luat  volanul în mână să nu  te grăbești  de nici un fel, oricare ar fi situația! Regula de bază este  <<,tu ești înainte, restul să meargă după tine>>, niciodată să nu gândești la cel din spate – doar atunci când vezi ceva grav, pui intermitențe și frânezi ușor, fără stres!”

După cum în mod pitoresc se exprimă  un TIR-ist ( ”la micul dejun, la prânz și seara – același meniu, șofieria”), mai este ceva:”pe lista de responsabilități nu este doar condusul, sunt  multe altele…” La aceste lucruri evidențiate temerara  târgovișteancă Anișoara Ș., ce dorește  să străbată drumurile Europei  și Asiei la  volanul unui autocamion, are  un singur răspuns:”Ai răspunderea pentru viața ta și a oamenilor! Scenarii se pot face multe în general dar  nu trebuie să fii pesimist!  Nu ar mai exista medici dacă se vor gândi că le mor pacienți pe masa de operație!”          Ion Moraru