”Rădăcini” în istorie la Podul lui Ștefan cel Mare

”Rădăcini”  în istorie  la Podul lui Ștefan cel Mare

Prin faptul că  au avut inițiativa plantării unui număr de 200  de molizi  în zona Podului lui Ștefan cel Mare (aflat  în apropierea curgerii Trotușului și a  mult – circulatei artere de circulație Onești – Adjud), pensionarul silvic Gheorghe Matei și profesorul (pensionar) Ștefan Epure  au ridicat ștafeta faptelor bune  mai mult  decât o binecunoscută  vorbă a românilor. Aceasta spune că ”omul, pentru a fi realizat, trebuie ca să planteze un copac, să crească un copil și să construiască o casă” dar  ceea ce au realizat vajnicii  pensionari este  un lucru deosebit, prin faptul că  molizii plantați prind rădăcină  în ”solul fertil” al istoriei  comunelor Căiuți și Ștefan cel Mare, care au acum ca hotar podul ridicat de  marele voievod al Moldovei!  Mai mult, după cum a mărturisit  pensionarul silvic Gheorghe Matei, ”molizii plantați sunt copacii viitorului. Ei sunt copacii pentru generația viitorului! Așa cum noi am primit  codri  frumoși de la strămoșii noștri, trebuie să  lăsăm ceva viitorului!”

Plantarea de molizi s-a înscris în cadrul acțiunilor cuprinse în ”Luna Pădurii” (15 martie – 15 aprilie), în care, sub îndrumarea reprezentanților de la Ocolul Silvic, au loc împăduriri  masive în toate zonele țării. Trăind acest moment la o intensitate însuflețitoare, ce a dat putere  tuturor celor care  au participat la acțiunea de plantare  din preajma Podului lui Ștefan cel Mare pensionarul silvic Gheorghe Matei ne-a declarat: ”Puieții au fost aduși de la Ocolul Silvic Comănești, din pepiniera de la Asău, unde era încă zăpadă! Primul lucru care l-am făcut a fost  instructajul de protecția muncii, după care am menționat cum se execută această lucrare!  Fiind puieți de talie mică, ei s-au plantat în gaură de 30 centrimetri adâncime, vatra  având  80 centimetri lungime și 60 centimetri lățime.  Molizii s-au plantat în spatele monumentului de la Podul lui Ștefan cel Mare, pe două rânduri, distanța între copaci  fiind de doi metri.  Cu  sape de munte un   număr de 14 oameni  au plantat cei 200 de puieți, fiind închis tot platoul podului, copacii plantați formând un adevărat zid de străjeri în  această zonă  deosebită!”

   

La acțiunea de plantare au fost prezenți  șeful Ocolului Silvic Căiuți, Relu Orândaru, primarul acestei comune, Gabriel Orândaru și  doi consilieri locali, autoritățile locale menționând că  ”acești puieți vor fi păziți și ocrotiți cu un gărduț iar la Podul lui Ștefan cel Mare  va fi tăiată vegetația crescută la taluze”

Asemenea  cititorilor acestui articol, să  gândim la vremurile  de peste ani, în care  lumina va pătrunde printre ramurile acestor copaci, umbra lor putând bucura pe oricine, în acest loc drag, pătruns în istoria neamului românesc.  Cu bucuria de a  împodobi cu adierea molizilor  Podul lui Ștefan cel Mare (care face parte din patrimoniul  universal … dar  de ani de zile  lasă impresia unui loc neîntreținut),  pensionarul silvic  Gheorghe Matei ne-a  dat câteva date și despre acest deosebit obiectiv  turistic – monument istoric, de pe meleagurile trotușene, menționând : ”Ștefan cel Mare a construit  acest pod peste pârâul Gârbovana în anii 1493 – 1494, venind în sprijinul celor care transportau  sarea  de la  <<Ocnele de pe Trotuș>>. El a suferit mai multe reparații  dar e de  remarcat faptul că  în anii celui de-al Doilea Război Mondial pe aici, pe acest pod au trecut tancurile! Pe  Podul lui Ștefan cel Mare  a fost  trafic până în anii 1960, când s-a îndreptat traseul Onești – Adjud pe varianta  de peste linia de cale ferată iar  acum  podul  este folosit  doar  de localnicii din Negoiești și Căiuți!”

Pentru punerea în valoare a acestui obiectiv turistic de o inestimabilă însemnătate a militat și militează prof. Ștefan Epure, care  își  dorește o amenajare a  zonei la nivelul vremurilor pe care le trăim. Despre acest fapt  profesorul Ștefan Epure a înștiințat  autoritățile locale și județene  dar  începerea  unei asemenea  amenajări se lasă  încă așteptată! Înconjurat de iubitori ai istoriei și literaturii  din Onești profesorul Ștefan Epure  s-a implicat  și în organizarea cinstirii memoriei domnitorului Ștefan cel Mare (anual, la începutul lunii iulie),  la monumentul pe care acest pod îl păstrează din negura timpului. Aceste activități s-au bucurat de participarea  preoților  din comuna Ștefan cel Mare, a unor cadre didactice  precum și a  sătenilor din zonă, chiar și a unor turiști, care au apreciat frumusețea momentelor evocatoare, cu toții  fiind emoționați de depunerea de coroane la legendarul pod de piatră.

Nu departe de aici, ”la cumpăna apelor”, unde pârâul Gârbovana își lasă  apele curate  în brațele Trotușului, în comuna Căiuți  mai străjuie timpurilor  încă un simbol. În apropierea Primăriei Căiuți, la  ”strada – furnicar” străbătută zilnic de mii de autovehicule ce se îndreaptă din Onești spre Adjud și invers, spre  ”drumul Ardealului” (Pasul Oituz) ori spre orașele Târgu Ocna, Dărmănești, Comănești, Moinești sau spre Ghimeș Făget, se află ”Stejarul Unirii” . Plantat în anul 1918, o dată cu înfăptuirea Unirii Transilvaniei cu România, pentru acest ”simbol al comunei Căiuți”  pensionarul silvic Gheorghe Matei  luptă    ca  stejarul să fie  declarat  ”Monument al Naturii”!  Este  visul de o viață a acestui ”om al codrilor”, care  a cutezat să scrie ”Monografia comunei Căiuți”, a  luat la pas drumurile, cărările și vâlcelele  pădurilor din zonă  în dăruirea sa  pentru  frumoasa profesie pe care a practicat-o decenii în șir! Întrebându-l pe  pensionarul silvic Gheorghe Matei ”care  este cea mai mare bucurie a sa?”, răspunsul este  unul singur:”Sunt fericit când mă plimb, acum  la 70 de ani, prin pădurile Pralei, pe  care le-am plantat în urmă cu jumătate de secol! Acelea de la Secu,  de la vârful Oușoru (care are o altitudine de 778 metri) și din alte locuri, care acum au brazi și molizi înalți de peste 25 de metri!”     Ion Moraru

Fotografii: Viviana  Epure

 

Distribuie articolul!