Prin faptul că au avut inițiativa plantării unui număr de 200 de molizi în zona Podului lui Ștefan cel Mare (aflat în apropierea curgerii Trotușului și a mult – circulatei artere de circulație Onești – Adjud), pensionarul silvic Gheorghe Matei și profesorul (pensionar) Ștefan Epure au ridicat ștafeta faptelor bune mai mult decât o binecunoscută vorbă a românilor. Aceasta spune că ”omul, pentru a fi realizat, trebuie ca să planteze un copac, să crească un copil și să construiască o casă” dar ceea ce au realizat vajnicii pensionari este un lucru deosebit, prin faptul că molizii plantați prind rădăcină în ”solul fertil” al istoriei comunelor Căiuți și Ștefan cel Mare, care au acum ca hotar podul ridicat de marele voievod al Moldovei! Mai mult, după cum a mărturisit pensionarul silvic Gheorghe Matei, ”molizii plantați sunt copacii viitorului. Ei sunt copacii pentru generația viitorului! Așa cum noi am primit codri frumoși de la strămoșii noștri, trebuie să lăsăm ceva viitorului!”
Plantarea de molizi s-a înscris în cadrul acțiunilor cuprinse în ”Luna Pădurii” (15 martie – 15 aprilie), în care, sub îndrumarea reprezentanților de la Ocolul Silvic, au loc împăduriri masive în toate zonele țării. Trăind acest moment la o intensitate însuflețitoare, ce a dat putere tuturor celor care au participat la acțiunea de plantare din preajma Podului lui Ștefan cel Mare pensionarul silvic Gheorghe Matei ne-a declarat: ”Puieții au fost aduși de la Ocolul Silvic Comănești, din pepiniera de la Asău, unde era încă zăpadă! Primul lucru care l-am făcut a fost instructajul de protecția muncii, după care am menționat cum se execută această lucrare! Fiind puieți de talie mică, ei s-au plantat în gaură de 30 centrimetri adâncime, vatra având 80 centimetri lungime și 60 centimetri lățime. Molizii s-au plantat în spatele monumentului de la Podul lui Ștefan cel Mare, pe două rânduri, distanța între copaci fiind de doi metri. Cu sape de munte un număr de 14 oameni au plantat cei 200 de puieți, fiind închis tot platoul podului, copacii plantați formând un adevărat zid de străjeri în această zonă deosebită!”
La acțiunea de plantare au fost prezenți șeful Ocolului Silvic Căiuți, Relu Orândaru, primarul acestei comune, Gabriel Orândaru și doi consilieri locali, autoritățile locale menționând că ”acești puieți vor fi păziți și ocrotiți cu un gărduț iar la Podul lui Ștefan cel Mare va fi tăiată vegetația crescută la taluze”
Asemenea cititorilor acestui articol, să gândim la vremurile de peste ani, în care lumina va pătrunde printre ramurile acestor copaci, umbra lor putând bucura pe oricine, în acest loc drag, pătruns în istoria neamului românesc. Cu bucuria de a împodobi cu adierea molizilor Podul lui Ștefan cel Mare (care face parte din patrimoniul universal … dar de ani de zile lasă impresia unui loc neîntreținut), pensionarul silvic Gheorghe Matei ne-a dat câteva date și despre acest deosebit obiectiv turistic – monument istoric, de pe meleagurile trotușene, menționând : ”Ștefan cel Mare a construit acest pod peste pârâul Gârbovana în anii 1493 – 1494, venind în sprijinul celor care transportau sarea de la <<Ocnele de pe Trotuș>>. El a suferit mai multe reparații dar e de remarcat faptul că în anii celui de-al Doilea Război Mondial pe aici, pe acest pod au trecut tancurile! Pe Podul lui Ștefan cel Mare a fost trafic până în anii 1960, când s-a îndreptat traseul Onești – Adjud pe varianta de peste linia de cale ferată iar acum podul este folosit doar de localnicii din Negoiești și Căiuți!”
Pentru punerea în valoare a acestui obiectiv turistic de o inestimabilă însemnătate a militat și militează prof. Ștefan Epure, care își dorește o amenajare a zonei la nivelul vremurilor pe care le trăim. Despre acest fapt profesorul Ștefan Epure a înștiințat autoritățile locale și județene dar începerea unei asemenea amenajări se lasă încă așteptată! Înconjurat de iubitori ai istoriei și literaturii din Onești profesorul Ștefan Epure s-a implicat și în organizarea cinstirii memoriei domnitorului Ștefan cel Mare (anual, la începutul lunii iulie), la monumentul pe care acest pod îl păstrează din negura timpului. Aceste activități s-au bucurat de participarea preoților din comuna Ștefan cel Mare, a unor cadre didactice precum și a sătenilor din zonă, chiar și a unor turiști, care au apreciat frumusețea momentelor evocatoare, cu toții fiind emoționați de depunerea de coroane la legendarul pod de piatră.
Nu departe de aici, ”la cumpăna apelor”, unde pârâul Gârbovana își lasă apele curate în brațele Trotușului, în comuna Căiuți mai străjuie timpurilor încă un simbol. În apropierea Primăriei Căiuți, la ”strada – furnicar” străbătută zilnic de mii de autovehicule ce se îndreaptă din Onești spre Adjud și invers, spre ”drumul Ardealului” (Pasul Oituz) ori spre orașele Târgu Ocna, Dărmănești, Comănești, Moinești sau spre Ghimeș Făget, se află ”Stejarul Unirii” . Plantat în anul 1918, o dată cu înfăptuirea Unirii Transilvaniei cu România, pentru acest ”simbol al comunei Căiuți” pensionarul silvic Gheorghe Matei luptă ca stejarul să fie declarat ”Monument al Naturii”! Este visul de o viață a acestui ”om al codrilor”, care a cutezat să scrie ”Monografia comunei Căiuți”, a luat la pas drumurile, cărările și vâlcelele pădurilor din zonă în dăruirea sa pentru frumoasa profesie pe care a practicat-o decenii în șir! Întrebându-l pe pensionarul silvic Gheorghe Matei ”care este cea mai mare bucurie a sa?”, răspunsul este unul singur:”Sunt fericit când mă plimb, acum la 70 de ani, prin pădurile Pralei, pe care le-am plantat în urmă cu jumătate de secol! Acelea de la Secu, de la vârful Oușoru (care are o altitudine de 778 metri) și din alte locuri, care acum au brazi și molizi înalți de peste 25 de metri!” Ion Moraru
Fotografii: Viviana Epure