Se spune că liliacul este simbolul iubirii inocente și că cine își împărtășește dragostea în preajma florilor de liliac, va rămâne cu acea persoană pentru tot restul vieții.
Liliacul alb simbolizează inocența tinereții, liliacul mov – primele emoții ale iubirii. Tocmai de aceea liliacul înflorește primăvara, în anotimpul iubirii.
Liliacul este și supranumit „floarea memoriei”… oamenii spun că mirosul său trezește amintiri de mult uitate, care pot fi retrăite în amănunt. De aceea, în funcție de culorile sale, liliacul poate să transmită mesaje de iubire, dragoste sau sentimente prietenești. Rica Vartolomei, Suceava (realizatoare și a fotografiilor acestui articol)
Iată ce a dăruit liliacul sufletelor îndrăgostite de poezie…
Stuful de liliac
Era o zi senină ca fruntea de fecioară
Ce neturburată de-ai patimelor nori,
O zi în care şoapte de îngeri se coboară
Şi vin pe-o adiere să cânte printre flori.
Subţiri ca o dantelă urcau mereu din apă
Clădiri de nori fantastici ocoale dând pe lac,
Şi prins de-o rece stâncă pe care vântu-o sapă,
Gemea muşcat de vânturi un stuf de liliac.
Plăpândele lui ramuri abia înmugurite,
Văitându-se pe soarta ce-acolo le-a sădit,
Nainte de-a-şi da rodul mereu învineţite
Când ea veni să şeadă sub stuful oropsit.
Atunci acele ramuri deodată înfloriră
Ş-o ploaie azurie vărsată peste noi…
O! Doamne, acele clipe ce repede pieiră…
Uscat e liliacul şi nu mai suntem noi.
Poezie celebră de Alexandru Macedonski
Liliac
Buchet imens de liliac, în noapte.
Flori grele, lăcrimând tăcerea
Lăsată, încet, pe lume.
Se stinse luna, se aprinse
O lumină verde, mică, lângă mine.
E licuriciul care, harnic,
Îmi spune „noapte bună”
În fiecare seară, cu drag.
Urarea lui, gândul lui
Mă învăluie în parfum,
Parfum de liliac
Mov, roz, alb…
Și sufletul e plin de
Dorința de a-l ocroti
De a-i prelungi trăirea.
Nu pleca, licurici de mai,
Te rog, mai rămâi
În gândul meu,
Mai trăiește cu mine un anotimp,
O vară, o toamnă…
sau o viață, minunea mea,
Taina mea.
Poezie de Rada Rancu
Flori de liliac…
Flori de liliac pun la poarta ta,
Lăcrămioare plânse, inima-ţi va da
Ele au fost culese chiar din ochii mei,
Când un bici de viscol mă lovea în ei.
Ghiocei albiţi de lungi aşteptări
Îţi trimit în dar ca şi îmbrăţişări,
Narcise bătute de un dor mărunt,
Le aşez acum pe aripi de vânt.
Primăvara toată ţi-o trimit în dar,
Frumuseţea asta nu are hotar
Toporaşi grăbiţi vin în calea ta
Să-ţi sărute mâna, când e vremea rea.
Rouă adunată de pe trandafiri
Să te ocrotesca şi de uneltiri,
Paşii tăi lumină, urme vor lăsa
Peste tot în lume, chiar şi-n calea mea!
Poezie de Camelia Cristea (din volumul ”Pe aripi de Cuvânt”, Editura Singur, 2016)
Liliac din zi de mai
Ai strâns în petale atâta culoare
Tot violetul din apusuri de soare,
Şi parfum delicat, dulce ameţitor,
Purtând în el magia nopţilor de dor.
Catifelate flori cu aromă divină
Farmecul lor îmi face ziua senină,
Îmi pare că sunt într-o grădină de rai
Când te privesc drag liliac din zi de mai.
De ce te iubesc atât… floare aleasă
Plină de rouă îmi pari cea mai frumoasă,
Crengile par candelabre în catedrale,
Ofrandă… pentru preotese vestale…
poezie de Sofia Doina Gavrilă
În cânt de ploi pe flori de liliac
E primăvară verde, din pământ,
Prin firul ierbii, viaţa urcă-n cer.
Umbre de nori… pe adieri de vânt,
Mai lasă câte-o lacrimă de cânt
Peste cenuşa iernii… din eter.
În mugur, vezi, tăcerea din zăpezi.
Bobocul vieţii stă să iasă iar.
A mai trecut o zi către amiezi,
Privirea ei… îndeamnă, să te crezi
Un călător, prin foi de calendar.
Povara florii, este iar… miros.
Blândeţea din petale s-a desprins,
Din când în când se leagănă spre jos,
Frumos ca un balsam… dar dureros,
E semn că timpul iarăşi a învins.
Un flutur se hrăneşte din culori,
Mantaua lui o spune grăitor.
Trecut, prin cine ştie câte flori…
Dar să-l lăsăm, oricum destui fiori
Ne calcă pe privire, izbitor…
Parcă s-a scurs un colţ de paradis.
De-atât frumos şi gândurile tac,
Ferestrele din ceruri s-au deschis,
Curg rătăciri pe margine de vis
Şi cânt de ploi… pe flori de liliac.
Poezie de Marin Bunget