Odată  cu versurile ”Deschid  cu teamă ușa cămării de- altădată / Cu cheia ruginie a raiului  oprit”, scrise de marele poet al Argeșului, Ion Pillat, facem azi cunoscută  apariția noului volum realizat de un alt argeșean, profesorul Nicolae Ciorobea, pe care  destinul l-a statornicit pe meleagurile trotușene. Este vorba de cartea  ”Simțământul timpului care fuge”, ce în ”cămara” scrierilor  acestui venerabil profesor oneștean stă alături de volumele  publicate  anterior: ”Crâmpeie de viață” (apărut în 2019) și ”Toate clipele mele” (2020). În timp ce în volumul ”Pe Argeș în sus” (care l-a consacrat pe poetul Ion Pillat) întâlnim melancolia vieții și ”casa amintirii, cu obloane  și pridvor”, prin noua apariție editorială profesorul Nicolae Ciorobea aduce prinosul său  de recunoștință ”măreției și  frumuseții de basm a limbii române”. Astfel, în primele  pagini ale acestei cărți autorul notează: ”În limba română – mlădioasă și  sonoră – regăsești izvoare vii de sentimente, cu atâta sfințenie păstrate, urmele nestinse din graiul strâns al poporului român”. Este menționată și patetica opinie a marelui tribun Corneliu Vadim Tudor – ”Regină între graiuri, limba română n-o poate nimeni cumpăra cu bani!”

   Sub aceste imbolduri, deschizând volumul ”Simțământul timpului care fuge” avem prilejul de a întâlni cronicarul  acestor  vremuri  de restriște (prof. Nicolae Ciorobea), marcat de pandemia COVID care,  din primăvara  anului 2020 a cuprins întregul univers: ”Din Tokyo până la New York / Medicii sunt ca pe jar și foc / Și fac eforturi disperate / Pentru a noastră sănătate”. Această pandemie dar și curgerea latentă a timpului (știm de la marele învățat Virgiliu ”Fugit ireparabile tempus” – ”Trecerea timpului este ireversibilă”), au răpus de lângă noi mulți oameni dragi și cumsecade, lăsând în urmă  o mare neliniște, la care ”cronicarul” meditează: ”Stau zile întregi și mă gândesc / Cum e atunci  când am să plec / Pentru că toți cei ce-au pierit / Nu ne-au lăsat nici un cuvânt!”

  Meditația trece de hotarele închipuirii și sub un motto sugestiv (”Anii trec, se duc în grabă, nu avem cum să-i oprim / Câte-un dor încet întreabă: vrei să mai copilărim?”), întâlnim versurile: ”Nu există împlinire, / Fericire, bucurii / Dacă-n familia ta , / Nu se află și copii!”. În aceeași linie a meditației profesorul Nicolae Ciorobea notează:”Toată viața afli multe / Și mai mari și mai mărunte ;/ Căci, cum spune o povață ,/ Omul cât trăiește-nvață!”, pentru ca în poezia ”Gânduri ascunse” să concluzioneze:  ”Toate gândurile noastre / Sunt începuturi de fapte ; / Pentru că omul totdeauna este / Ceea ce înfăptuiește // Adevăru-i dureros / Dar  e pur și e frumos; / E conștiința omului / Și vocea sufletului”.

 O frumoasă  și dureroasă  evocare  ”din Argeșul natal” ne poartă până la marginile abisului în poezia ”Țața Lina”:” Printre lacrimi și suspine / Mi-a zis mai mult în șoptire: /  <<Nicule, eu voi pleca / Nu ne mai putem vedea!>> / … Ce-ntâmplare, ce durere, / Omul toate le prevede! / Duhul Sfânt îl luminează / Ca să spună ce urmează!”

 Și sentimentul patriotic  este călăuzitor în acest volum: de la bucuria călătoriei prin țară („Văd râuri șerpuind / Și Dunărea vuind!  / Văd munții străjeri / Din piatră, aur, fier”!) se ajunge – în poemul ”Plângi române, plângi!” – la ”elegia” tristă a contemporaneității.  Plin de mânie autorul parcă  ”inventariază” lucrurile de care  cu toții suntem triști: ” S-au dus toate  dintr-o dată / România a fost furată / Oamenii ei risipiți / Și de străini folosiți!” Într-o asemenea situație  răzbate și întrebarea: ”Cum mai rezistăm noi, Doamne / În acest mare impas? / Învață-ne să plângem / C-atât ne-a mai rămas!” 

 Lecturarea poemelor din volumul ”Simțământul timpului care fuge” (apărut sub semnătura prof. Nicolae Ciorobea la Editura ”Magic Print” din Onești în condiții grafice deosebite), este una plăcută, cititorii fiind atrași de  rezonanța ineditelor teme abordate. Deosebite sunt, la sfârșitul acestui volum (ce este unul dorit pe  rafturile bibliotecii fiecărui iubitor al artei scrisului!) și aforismele ”prinse din goana timpului care fuge”, unele dintre ele fiind foarte ironice: ”În familia lupului, despre <<capra cu trei iezi  >> se vorbește cu teamă și respect!”; ”Mâncăm ca să trăim ! Trăim unii cu alții, dar, să nu   ne mâncăm unii pe alții” ; ”Între  <<fetița muză >>  și  <<bătrâna  soacră >>, se răscolesc toate frumusețile și bucuriile vieții”.

  Revenind la Argeșul din sufletul profesorului Nicolae Ciorobea, dacă poetul Ion Pillat (în volumul ”Pe Argeș în sus”), se tânguia în vers că ”murmură pe ape copilăria mea”, în locurile unde ”tot mai miroase via a tămâios și coarnă”, într-o serie de ”Dialoguri instantanee” găsim și în noua apariție editorială o efigie ”argeșeană”. Este un alt ”ecou al timpului”, ce răsună, prin lira profesorului Nicolae Ciorobea, la Mănăstirea Argeșului: ”- Manole, nu mai glumi / Și în cer nu  mă zidi! / – Ana, Cerul te-a chemat, / Domnul fie lăudat!”    Ion Moraru

 * Cum domnul profesor Nicolae Ciorobea a ales să-și facă  acest frumos cadou la  aniversarea zilei sale de naștere (lucru pe care acum ”l-a reluat” ca în urmă cu trei ani, la apariția volumului ”Crâmpeie de viață”), iată  aprecierea  profesoarei Elena Șerbu (care a slujit  ca director  Biblioteca Municipală ”Radu Rosetti” din Onești),  a acestui fapt nobil: ”Deși  de formație realistă, pasionat de când se știe de Științele naturii, profesorul Nicolae Ciorobea a ales a nu strivi  <<corola de minuni a lumii>>  ci, cu lumina sa, să sporească  <<a lumii taină>>, iubind și prețuind tot ce întâlnește în cale, celebrând  viața – valoare supremă așa cum este ea, cu bune și cu rele, cu împliniri și încercări grele”. LA MULȚI ANI DOMNULE  PROFESOR!