Discutăm  cu  oneșteanul  Mircea  Bostan, adevărat ”staroste” al sportului  în municipiul Onești ”încrucișând” iarăși  noi  pagini  din ”povestea  boxului” de pe aceste meleaguri.

 – Răsfoind paginile  sportului oneștean, în 1975 s-a înființat Clubul Sportiv Muncitoresc  Borzești…

–  Da! A fost cu adevărat CSM Borzești! Dacă la constituire, în 1975, clubul avea cinci secții sportive, în 1980  acesta a ajuns la  șapte secții de performanță! Toate în ascensiune și cu obiective îndrăznețe în ceea ce privește performanța. Obiectivul secției de handbal era menținerea  în elita națională, Divizia A.Cea mai mare animație era în jurul  secției de fotbal, copii, juniori și seniori, unde se dorea cu ardoare  prinderea unui loc în eșalonul doi al  fotbalului românesc. Atragerea pe lângă club a unor  oameni dornici de a contribui  la dezvoltarea sportului, oameni  recrutați din cadrul Combinatului Petrochimic Borzești, a făcut ca  rezultatele să fie vizibile în toate secțiile  clubului.

– La care dintre secții s-au obținut rezultatele  cele mai remarcabile?

– Rezultate  foarte  vizibile  au fost la secția de box. Prin numirea tânărului antrenor Mihai Pătrățanu,  dornic de afirmare, secția de box  atrage ca un magnet copii și tineri către ringul de box.  Începând cu toamna anului 1981  în sala de box erau la pregătire câte 30 -35 de copii. Prezența lor avea să fie benefică deoarece începând cu anul 1982 Federația Română de Box organizează în paralel cu  Campionatul național  de box la individual și Campionatul național pe echipe. Deci era nevoie să ai câți mai mulți boxeri bine pregătiți, chiar câte doi la  fiecare categorie de greutate.. Reamintesc că la întrecerile individuale, pentru a ajunge la  turneul final  boxerii treceau prin ”ciurul” fazei județene, întrecere   sportivă la care erau prezenți  pugiliști de la Dinamo (Sport Club Bacău), Textila Buhuși și CSM Borzești. Câștigătorii de la fiecare categorie erau calificați pentru faza zonală, unde se întâlneau  cu boxeri de la cluburile din Moldova.  Aici, la Faza zonală pe Moldova  veneau sportivi de la redutabila grupare ”Nicolina” Iași (cu vestitul antrenor Burdujan), de la C. F. R. Iași (cu antrenorul Soroceanu) și de la C.S. Botoșani, cu frații Melinte și Benone Sava. Boxeri foarte buni aveau și cluburile ”Foresta” Fălticeni (jud. Suceava) și ”Unirea” Negrești (jud. Vaslui).

– Cum era clasată echipa de box a C. S. M. Borzești?

–  Anii 1980  a fost perioada cea mai spectaculoasă pentru boxul oneștean. În  anul competițional 1982 – 1983 CSM Borzești se clasează  pe locul 4 în Campionatul pe echipe la nivel național, după Steaua, Dinamo (ambele din București) și Petrolul Ploiești. În următoarele trei ediții  gruparea oneșteană încheie  de fiecare dată pe podium, pe locul 3 –după Steaua și Petrolul Ploiești.

– Și atmosfera  galelor de box era  copleșitoare…

–  La fiecare meci de acasă se boxa pe ringul  montat pe Stadionul  de handbal Carom iar tribunele adăposteau  1500 – 2000 de spectatori.  Recordul de asistență  a fost înregistrat  în 1986, atunci când CSM Borzeștia încrucișat mănușile cu boxerii  din Lotul Olimpic al Spaniei, când în tribune au  fost 2 800 de  spectatori. Tribune pline și  gale frumoase de box au fost și în cele trei ediții  a competiției ”Centura Trotușului”, organizată de C. S. M . Borzești. Meciuri atractive, de mare interes emoțional dar și spectacular au fost în cele două gale (1985 și 1986) din întâlnirea bilaterală cu gruparea poloneză Gwardie Byalystok 1948. Daniel Vernica, Ion Slabu, Costel Gherasim și George Encuna au făcut meciuri spectaculoase, spre deliciul și bucuria spectatorilor

Cu  AMPRENTA   DE  ONEȘTI  vom  (re)descoperi și alte lucruri frumoase  din  minunata poveste a boxului  oneștean!