Motto: ”Frumusețe, eleganță, minte sclipitoare, dezinvoltură, autenticitate şi nonconformism anunțau la Balurile La Belle Époque, <<marea regină>>  de mai târziu, pe femeia ancorată în realitățile vremurilor şi, în acelaşi timp, cu un pas înaintea acestora, conştientă că timpul nu poate fi oprit, că nimic nu rămâne la fel, că totul trece, important fiind cum  trece”      Gauthier, un cronicar al timpurilor

Grăbesc pasul la Palatul Dimitrie Ghika din Comănești. Domni dar și doamne intră în Sala trofeelor. Revăd chipuri dragi, oameni de poveste,  pe  domnii Ionuț Constantin și  Sorin Ailenei (somelier), însoțiți de vinul cu parfum de vis ce a călătorit dinspre Domeniile Urlați. De îndată începe acțiunea: ”a fost odată ca nicăieri și ca niciodată o Fetească (meșteșug al cuvântului din glasul somelierului)… poftiți la degustat!”

De-aș putea fi prezentă în mai multe locuri! Mă retrag, atacând cu faldurile rochiei de epocă scările ce șuieră a timp trecut . La etaj, doamnele iau parte la o prezentare cu proiecție video susținută de  păstrătoarea  unor colecții deosebite, Raluca Partenie în cadrul atelierului de pălării. Sala este plină, entuziasmul crește la vederea materialelor de lucru. Fascinația doamnelor nu are margini! Cu iz monden și fire de istorie a modei, participantele sunt invitate să își orneze pălăriile aduse de acasă cu cele mai sofisticate decorațiuni: pretențioase pene de păun, de struț, flori colorate, catifea verde și spice… un regal! Încăperea în care ne aflăm găzduiește și o impresionantă expoziție de pălării, unele cu vechime de peste 150 de ani! Doamna Partenie îmi povestește despre pasiunea sa pentru obiecte de epocă, mai ales cele vestimentare. De cele mai multe  ori obiectele acestea au fost găsite în târguri de vechituri sau magazine online cu specific! ”Uneori am ocazia să primesc de la persoane în mod direct (…) mi s-a întâmplat să aflu povestea acelei pălării, cine a purtat-o, ce profesie avea, cum arăta.(…) Aici, în această expoziție, cu tot cu broșe, fotografii și pălării sunt câteva sute de obiecte”, a menționat ea, arătând că ” vedeta expoziției este o bonetă verde de la 1850, un exemplar din 1870, două din 1890, patru  de la 1900, apoi altele,  interbelice și postbelice”. Doamna Partenie, specializată în istoria modei, amintește de influența artei: la 1930 apărea pălăria conică cu tematică avangardistă, pe care am regăsit-o și printre exponate.”Vă rog să-mi faceți și mie o pălărie cu pană de vulpe!…” solicită domnul Dumitru Pantelimon, sol al bunei dispoziții care se îngrijește de eleganța momentului: servim un ceai de trandafir. Strălucesc zâmbete, domnițele surâd. Bucuria culorilor: liber la creație, liber la visul pălăriei de epocă.

După ce adaug frumusețe elementului meu vestimentar (acum pălăria mea albă are catifea verde și o pană albă răsfirată poetic), cobor să mai gust din povestea cu mărgele! Așa am prilejul să zădărnicesc timpul o clipă în colțul labirintic al scărilor: armonia unui decor de basm asigurat de Beletristic Decor Comănești. Candelabrul izvorăște din oglindă…

Gust, post-gust, arome de tot felul: reîntâlnesc Zzpelin- paharul de după, amar, dar cu gust de ”mai vreau”! O altă vedetă: Cabernet Sauvignon. Tot atât de mare încântarea, regal în servire, povestea a prins… Magia din pahare îi vrăjește pe degustători să se întoarcă și să mai ceară. Privește, miroase și simte!  Oamenii se risipesc din sală, rămân doar cei câțiva statornici pasiunii pentru arta viticolă. Mă întorc la etaj. Izul zguduitor de papile te prinde de braț încă de pe scări. Sala străjuită de șemineul alb plin de povestea unor lumânări candide este animată de chipurile vesele. Moment mult așteptat, cina princiară de inspirație istorică (rețete din cartea ”Trei secole de gastronomie românească”, semnată de D. Ulieriu și D.Popescu, Ed. Paralela 45!) devine prilej de dialog, de prietenie; curg șoapte, păreri, impresii. Flori și candelabre, în sala a doua chiar romantismul unei penumbre, eleganță, dichis- Belle Epoque! Meniul este select și savuros, grație doamnei Iuliana Petrunjel, chef la Apium Food: terine cu ficat și pătrunjel, zacuscă de ghebe, supă pisată de dovleac și crutoane, curcan umplut cu șuncă și ciuperci, mămăligă boierească. Reîntâlnire cu boruri de emoție, am prilejul să cinez alături de draga mea dirigintă din liceu, doamna profesoară Laura Murgu. Lângă familia domniei sale se află și sponsorul acestui eveniment, domnul Alex Agachi (de la HS Baco Panels), un spirit calm, bonom, deschis dialogului.

L` amande. Desserts sans gluten vine astă-seară cu aceeași misiune- un dulce cumpătat pentru visul unui moment princiar: Rose cheesecake, o prăjitură cu șerbet de trandafir special creată pentru această cină, valsând cu gustul ceaiului …tot de trandafir într-o eleganță discretă.

Mai plin de energie, publicul se strânge în Sala coloanelor. Începe balul! Cvartetul întâmpină domni la brațul cărora doamne și domnișoare radiază… Piruete inspirate de jocul arcușului. Talent și grație, reprezentanții Academiei de dans însuflețesc ringul, cheamă la vals (Blue Danube Waltz)! Rochiile înfloresc în mijlocul sălii; cerc de foc, focul ritmului, dans cu pasiune, apoi un tempo calm, prilej de a se umple sala… Acesta e Balul!

Zâna zâmbetului – o lumină radia pe chipul celei mai curajoase femei! E greu să poți cuprinde cu înțelegerea  cum încape atâta suflet într-un crâmpei de om. De la  ”Rendez-Vous cu flori, atelier de creație florală” doamna Lucia Pădurariu,  ce și-a pus toată dăruirea  în organizarea acestei manifestări, este cu adevărat o minune, o binecuvântare pentru noi,  comăneștenii. Palatul Ghika din   Comănești astă seară răsună!

Dragostea unui dans, dansul dragostei, eleganței, al simțirilor ascunse… Chipuri în divergență, dar trupuri în același ritm, zâmbete boeme, grație și profesionalism. Cei ce așează urechilor plăcerea audiției – ”un pansament pentru suflete zgâriate”  de cotidian și de promovarea altor valori – valsează cu arcușul. Sunetul curge molatec, dansatorii-s timizi, se împletesc gânduri, sentimente, spiritul e liber în dansul acesta, deși are rigorile sale, iar ritmul este interpretat fie cu valuri, piruete, fie cu pași scurți, fiecare cum simte… Astă-seară e bal!

Mă retrag în Sala trofeelor și descopăr surpriza: urmează dans ”Cancan”! Într-o risipă de voie bună, unii oameni dialoghează în hol, alții dansează. Distrați și distrași, personajele balului se răsfiră. Solitudinea ringului mă pune pe gânduri: prea multă emoție, prea puțin curaj. ”Nu cobi! ”, strigă -n mintea mea. Odată cu schimbarea partiturii, se adună timid cupluri pe ringul pardosit cu lemn, un lemn ce strălucește de prea multele povești ale miilor de pași ce l-au atins.

Un ritm boem stârnește o pală fină de zâmbet. Penelul cărui vis să fi pictat pe chipuri feeria?… Cel mai tânăr participant descopăr că este Ilaria, purtând cununa primelor trei luni de viață. Îmbrăcată cu o rochiță de mătase, umple lumina încăperii cu seninul din ochi; e al patrulea copil, toată familia e prezentă. Ce familie fericită! Mama a venit să reprezinte Euro TV, urmând a se difuza un reportaj despre mărețul eveniment. Minunat!

Căutând să aflu detalii din tabloul acestei seri de bal, zăresc un personaj micuț și ciufulit, calm și retras sub aripa protectoare a stăpânei. Intrând în dialog cu doamna (cu patrupedul m-am înțeles din priviri), aflu că îl cheamă Lucky, tocmai din motivul că e foarte norocos, fiind recent salvat din sălbăticia străzii. Probabil pierdut, cățelul a nimerit în brațele unor oameni cu suflet mare și uite așa a ajuns să călătorească din Sibiu la Comănești pentru a fi prezent la bal. Trebuie să fii cu adevărat foarte norocos! Descoperind pe facebook evenimentul, a luat decizia împreună cu soțul de a participa. Doamna Anghel Adriana mi-a împărtășit impresia dumneaei despre bal, chiar cu promisiunea de a reveni și anul următor: ”A fost un eveniment cu mai multe activități diverse și atractive (…) Mi-a plăcut prezentarea doamnei Raluca Partenie!”

După interviu îmi iau tihna unei șoapte de ceai de trandafir… Bal al florilor deopotrivă! Coloanele de marmură vibrează de fierbintele acord al arcușului, nota finală! Apoi sala se colorează cu cele șase suflete coordonate de doamna profesoară Ada Babias, eleve ale Colegiului Național de Artă ”George Apostu” din Bacău, secția de coregrafie. Muzică ritmică, un Cancan susținut cu bătăi din palme. Sincron, aer tineresc, costumații impecabile, baletul se întrece în manevre de dans. La final este prezentat momentul artistic: franch cancan, considerat în Belle Epoque un dans frivol și scandalos, dar care în jurul anului 1920 este ridicat la rang de artă!

Doamna Lucia Pădurariu, cea căreia i se datorează acest spectacol de mare anvergură, anunță finalul balului. ”Știu că am avut curaj nebun să fac asta, dar mereu cei apropiați mi-au spus să nu renunț. Am avut alături o echipă de oameni minunați! Sunt extrem de mulțumită de ceea ce a ieșit!” mi-a mărturisit peste un timp, concluzionând că întotdeauna vor exista și neajunsuri, însă ea și-a pus toate puterile la realizarea acestui bal.

O fericire prea mare copleșește ! Plec, plec contaminată de o fericire enormă, fericirea unei clipe care va dăinui, probabil, încă multă vreme în mădularele mele… Așa cum am promis acum un an:

Iată c-am mai fost o dată

Și v-am spus povestea toată!

Iar de îmi veți da de veste

Că se-ntâmplă undeva

Înc-un vis de viță ”grea”,

Voi mai scrie o poveste!

Articol  realizat  de  Mădălina Andreea Miron, umil cronicar al vremii

COMENTARII  LA   ACEST  ARTICOL

*Miler Gabriela Silvia:

Superbă „Zâna zâmbetului”, superbe demersurile sale (de a desprăfui și de a reda strălucirea clădirilor fermecătoare de altă dată) transformate în unice si superbe evenimente, superb reportaj și superb „cronicar al vremii”. Cu reverență, vă mulțumesc!