Omagiu ”profesorului care și-a dăruit bucatele din suflet generațiilor”

Omagiu ”profesorului  care și-a dăruit bucatele din suflet generațiilor”

16 martie  2006 a fost ziua tristă  în care s-a  stins din viață  un mare suflet al Bacăului – profesorul  Eugen Budău. Cel despre care  soția sa – prof. Eugenia Budău, a notat că  a fost ”omul pacifist ce a dat substanță vieții, profesorul care și-a dăruit bucatele din suflet generațiilor de copiii  pe care i-a instruit… Scriitorul  de carte școlară ce a făcut apostolat prin scoliile prin care a trecut, inițiator de  reviste școlare, colaborator la reviste de  cultura, poet, istoric și critic literar.”

  Ca un omagiu adus acestei mari personalități a Bacăului publicăm un articol  ”din  mijlocul” Bibliotecii Școlare ”Eugen Budău”, de la Școala Gimnazială ”Mihai Drăgan” din  orașul de pe Bistrița. Aici  activează o bibliotecară  dăruită misiunii sale – Adriana Nicoleta  Blaga. .

 

CU  MIHAIL  SADOVEANU, PRIN  CURTEA  DOMNEASCĂ

 A  SUFLETULUI  ROMÂNESC

 

 

Iașiul, grădină de basm, multă vreme încremenită ca o vrajă, curte domnească a sufletului românesc, oraș uimit și mândru că Mihail Sadoveanu îi străbătea străzile, ca un uriaș cu fruntea luminată de stele, este spațiul încărcat de istorie, semănat cu atâtea ctitorii străvechi.

În ziua de 5 noiembrie 1880, ursitoarele  aplecate peste leagănul pruncului din Pașcani, dăruit lui Alexandru Sadoveanu și Profirei Ursachi, hotărau să încapă în privirile lui senine toți munții noștri, cu apele și sălbăticiunile lor, livezile înflorite, iazurile și ostroavele cu tainice cotloane, pădurile cu luminișuri fermecate și, mai cu seamă, oamenii, gloatele harnice, locuitorii de milenii în această parte de lume. Să  devină, mai apoi, iubitor de tihnă și frumusețe, gata să împartă dulceața unei ulcele cu vin cu orice drumeț pașnic, dar gata să lupte cu oricine ar incerca să ne știrbească  dreapta moștenire cu care ne-au învrednicit mileniile de luptă și jertfă.

Pruncul Mihail Al. Sadoveanu avea să ajungă locuitor în dulcele târg al Ieșilor, abia la 17 ani.

La opt ani după dispariția poetului Mihai Eminescu, adolescentul Mihail Sadoveanu, venit la Liceul National, va culege dureroasele informații despre etapa  ieșeană a marelui poet, cufundându-le în adâncurile ființei sale taciturne.

Astăzi,  liceul se numeste “ Mihail Sadoveanu” . În zilele de sărbătoare, răzlețit de colegii puși pe glume, Mihail Sadoveanu a trecut pe lângă casa lui Vasile Pogor. Printre crengile copacilor și geamurile scăldate de soare ziua și de lampadare  seara,  glasurile junimiștilor vorbind despre Alecsandri, de admirativa lui închinare la “răsăritul mândru” al lui Eminescu, nu puteau ajunge până la urechea elevului Sadoveanu.

Inspirat de versul alecsandrin, de cele de o sfâșietoare tristețe, născute în singurătătile de genune ale lui Eminescu, pașii băiețandrului îl vor purta spre teiul “sfânt” din grădina Copoului.

Și cât de dragă trebuie să-i fi fost insula de verdeață și miresme , dacă în anii maturității, aici și-a așezat cuibul cu turn de priveghi peste toată Moldova, prin ferestrele lui triple – Casa Memorială ”Mihail Sadoveanu”  de azi.

Redacțiile revistelor pe care le-a condus, lungile lui tăceri punctate cu câte o vorbă mai elocventă la “Însemnări ieșene” ori “Viața românească”, la “România”, ar trebui înscrise pe harta Iașiului cu puncte luminoase.

Teatrul Național al cărui director prestigios a fost, în 1911, îi reprezenta  piesa  “Zile vesele după război”.

Peste toate secolele, cât va dăinui poporul român, scrierile lui Mihail Sadoveanu, în graiul dulce al Moldovei, vor sta înaintea generațiilor ca o uriașă  frescă.

Omagiem în marele scriitor umanist pe unul dintre cei mai fecunzi autori ai literaturii române, pe un strălucit interpret epic al specificului național.

Lumea eroilor săi plină de înțelepciune și de bunătate, de  revolte tragice și  de dureri înăbușite, ne apar acum, mai mult ca oricând, drept un univers fascinant datorită  căruia, tocmai  pentru  că  ne recunoaștem în el, ne simțim mai încrezători în noi inșine și mai demni.

Ca autor de romane istorice, îl socotim pe Mihail Sadoveanu unul din marii dascăli literari. Ceea ce impresionează  în mod deosebit la Sadoveanu este siguranța  calmă cu care a refacut epic destinul istoric al poporului român.

Este un adevarat interpret al istoriei noastre, este o admirabilă lecție de artă și de întelepciune, dar mai ales o lecție de viață la care ne simțim mereu datori să medităm. Mihail Sadoveanu este scriitorul cel mai legat de popor prin toată opera scrisă ca și  prin activitatea și atitudinea  sa  de cetățean.

La  împlinirea vârstei de  80 de ani, în noiembrie 1960, Lucian Blaga scria în ”Viața Românească”: “M. Sadoveanu împlinește 80 de ani. O asemenea vârstă conferă fiilor celor mai dăruiți și mai binecuvântați ai omului o  aură  biblică. Pe cel ce o poartă, o asemenea vârstă îl apropie de toate stihiile fără de vârstă, de văzduh, de apă, de foc și de pământ. O asemenea  vârstă  îl apropie și  pe  M. Sadoveanu (e numele unui om sau  a  unui stejar ?) de toate stihiile  țării, cari, la rândul lor, și ele îi ies întru întâmpinare, slăvindu-l.”

În 1961  Mihail Sadoveanu este distins cu Premiul  pentru Pace.

La 21 octombrie 1961 este înmormântat cu funeralii naționale la Cimitirul Bellu, lânga Eminescu.  Amplu  ecou în presa națională și internațională, Tudor Arghezi publica un “ Zăbranic”, iar Geo Bogza o memorabilă “Inscriptie”: “Văzându-l cum joacă- glăsuia pana lui Gep Bogza- și dându-mi seama ce fel de ceas e acela în viața poporului nostru, l-am petrecut îndelung cu privirea, urându-i în gând: Drum bun, Maria Ta … Fiindcă  în toamna aceasta noi l-am dus la locul de veșnică  odihnă  pe  Ștefan cel Mare al literaturii românesti.”

 

COMENTARII

Smaranda  Stoica

Odihnă  veșnică! Profesorul meu ,care mi-a coordonat lucrarea grd.1 Pios omagiu!

Genovia  Ardeleanu, Onești

Dumnezeu să-l odihnească în pace, pedagogul nostru care ne susținea în primii ani de liceu, condoleanțe familiei!

Anca  Ungureanu, București

Ma alătur celor ce-i cinstesc memoria, cu admiratie și respect! Admirația pt fostul meu pedagog din internatul Liceului Pedagogic Bacau, care se implica în acțiuni culturale de neuitat, respect fostului meu inspector, de la ISJ Bacau! Dumnezeu să-l ierte!

Alexandru Dumitru, scriitor

Felicitări celor care îl omagiază, sunt alături, Eugen Budău a scris elogios despre poezia lui Alexandru Dumitru

Adina Mitroiu, Onești

Domnul Budău a fost primul inspector care m-a vizitat la clasă. Cuvintele dumnealui mi-au dat încrederea și forța de a continua… Respect deplin! Ferice de cei care l-au întâlnit!

Gabriela Fodor, Dărmănești

RESPECT!

Ecaterina Crețu (prof. univ.  Bacău)

Dăinuitor spirit prin cele împlinite și împărtășite generos!

Distribuie articolul!