16 martie 2006 a fost ziua tristă în care s-a stins din viață un mare suflet al Bacăului – profesorul Eugen Budău. Cel despre care soția sa – prof. Eugenia Budău, a notat că a fost ”omul pacifist ce a dat substanță vieții, profesorul care și-a dăruit bucatele din suflet generațiilor de copiii pe care i-a instruit… Scriitorul de carte școlară ce a făcut apostolat prin scoliile prin care a trecut, inițiator de reviste școlare, colaborator la reviste de cultura, poet, istoric și critic literar.”
Ca un omagiu adus acestei mari personalități a Bacăului publicăm un articol ”din mijlocul” Bibliotecii Școlare ”Eugen Budău”, de la Școala Gimnazială ”Mihai Drăgan” din orașul de pe Bistrița. Aici activează o bibliotecară dăruită misiunii sale – Adriana Nicoleta Blaga. .
CU MIHAIL SADOVEANU, PRIN CURTEA DOMNEASCĂ
A SUFLETULUI ROMÂNESC
Iașiul, grădină de basm, multă vreme încremenită ca o vrajă, curte domnească a sufletului românesc, oraș uimit și mândru că Mihail Sadoveanu îi străbătea străzile, ca un uriaș cu fruntea luminată de stele, este spațiul încărcat de istorie, semănat cu atâtea ctitorii străvechi.
În ziua de 5 noiembrie 1880, ursitoarele aplecate peste leagănul pruncului din Pașcani, dăruit lui Alexandru Sadoveanu și Profirei Ursachi, hotărau să încapă în privirile lui senine toți munții noștri, cu apele și sălbăticiunile lor, livezile înflorite, iazurile și ostroavele cu tainice cotloane, pădurile cu luminișuri fermecate și, mai cu seamă, oamenii, gloatele harnice, locuitorii de milenii în această parte de lume. Să devină, mai apoi, iubitor de tihnă și frumusețe, gata să împartă dulceața unei ulcele cu vin cu orice drumeț pașnic, dar gata să lupte cu oricine ar incerca să ne știrbească dreapta moștenire cu care ne-au învrednicit mileniile de luptă și jertfă.
Pruncul Mihail Al. Sadoveanu avea să ajungă locuitor în dulcele târg al Ieșilor, abia la 17 ani.
La opt ani după dispariția poetului Mihai Eminescu, adolescentul Mihail Sadoveanu, venit la Liceul National, va culege dureroasele informații despre etapa ieșeană a marelui poet, cufundându-le în adâncurile ființei sale taciturne.
Astăzi, liceul se numeste “ Mihail Sadoveanu” . În zilele de sărbătoare, răzlețit de colegii puși pe glume, Mihail Sadoveanu a trecut pe lângă casa lui Vasile Pogor. Printre crengile copacilor și geamurile scăldate de soare ziua și de lampadare seara, glasurile junimiștilor vorbind despre Alecsandri, de admirativa lui închinare la “răsăritul mândru” al lui Eminescu, nu puteau ajunge până la urechea elevului Sadoveanu.
Inspirat de versul alecsandrin, de cele de o sfâșietoare tristețe, născute în singurătătile de genune ale lui Eminescu, pașii băiețandrului îl vor purta spre teiul “sfânt” din grădina Copoului.
Și cât de dragă trebuie să-i fi fost insula de verdeață și miresme , dacă în anii maturității, aici și-a așezat cuibul cu turn de priveghi peste toată Moldova, prin ferestrele lui triple – Casa Memorială ”Mihail Sadoveanu” de azi.
Redacțiile revistelor pe care le-a condus, lungile lui tăceri punctate cu câte o vorbă mai elocventă la “Însemnări ieșene” ori “Viața românească”, la “România”, ar trebui înscrise pe harta Iașiului cu puncte luminoase.
Teatrul Național al cărui director prestigios a fost, în 1911, îi reprezenta piesa “Zile vesele după război”.
Peste toate secolele, cât va dăinui poporul român, scrierile lui Mihail Sadoveanu, în graiul dulce al Moldovei, vor sta înaintea generațiilor ca o uriașă frescă.
Omagiem în marele scriitor umanist pe unul dintre cei mai fecunzi autori ai literaturii române, pe un strălucit interpret epic al specificului național.
Lumea eroilor săi plină de înțelepciune și de bunătate, de revolte tragice și de dureri înăbușite, ne apar acum, mai mult ca oricând, drept un univers fascinant datorită căruia, tocmai pentru că ne recunoaștem în el, ne simțim mai încrezători în noi inșine și mai demni.
Ca autor de romane istorice, îl socotim pe Mihail Sadoveanu unul din marii dascăli literari. Ceea ce impresionează în mod deosebit la Sadoveanu este siguranța calmă cu care a refacut epic destinul istoric al poporului român.
Este un adevarat interpret al istoriei noastre, este o admirabilă lecție de artă și de întelepciune, dar mai ales o lecție de viață la care ne simțim mereu datori să medităm. Mihail Sadoveanu este scriitorul cel mai legat de popor prin toată opera scrisă ca și prin activitatea și atitudinea sa de cetățean.
La împlinirea vârstei de 80 de ani, în noiembrie 1960, Lucian Blaga scria în ”Viața Românească”: “M. Sadoveanu împlinește 80 de ani. O asemenea vârstă conferă fiilor celor mai dăruiți și mai binecuvântați ai omului o aură biblică. Pe cel ce o poartă, o asemenea vârstă îl apropie de toate stihiile fără de vârstă, de văzduh, de apă, de foc și de pământ. O asemenea vârstă îl apropie și pe M. Sadoveanu (e numele unui om sau a unui stejar ?) de toate stihiile țării, cari, la rândul lor, și ele îi ies întru întâmpinare, slăvindu-l.”
În 1961 Mihail Sadoveanu este distins cu Premiul pentru Pace.
La 21 octombrie 1961 este înmormântat cu funeralii naționale la Cimitirul Bellu, lânga Eminescu. Amplu ecou în presa națională și internațională, Tudor Arghezi publica un “ Zăbranic”, iar Geo Bogza o memorabilă “Inscriptie”: “Văzându-l cum joacă- glăsuia pana lui Gep Bogza- și dându-mi seama ce fel de ceas e acela în viața poporului nostru, l-am petrecut îndelung cu privirea, urându-i în gând: Drum bun, Maria Ta … Fiindcă în toamna aceasta noi l-am dus la locul de veșnică odihnă pe Ștefan cel Mare al literaturii românesti.”
COMENTARII
Smaranda Stoica
Genovia Ardeleanu, Onești
Dumnezeu să-l odihnească în pace, pedagogul nostru care ne susținea în primii ani de liceu, condoleanțe familiei!
Anca Ungureanu, București
Ma alătur celor ce-i cinstesc memoria, cu admiratie și respect! Admirația pt fostul meu pedagog din internatul Liceului Pedagogic Bacau, care se implica în acțiuni culturale de neuitat, respect fostului meu inspector, de la ISJ Bacau! Dumnezeu să-l ierte!
Alexandru Dumitru, scriitor
Felicitări celor care îl omagiază, sunt alături, Eugen Budău a scris elogios despre poezia lui Alexandru Dumitru
Adina Mitroiu, Onești
Domnul Budău a fost primul inspector care m-a vizitat la clasă. Cuvintele dumnealui mi-au dat încrederea și forța de a continua… Respect deplin! Ferice de cei care l-au întâlnit!
Gabriela Fodor, Dărmănești
RESPECT!
Ecaterina Crețu (prof. univ. Bacău)
Dăinuitor spirit prin cele împlinite și împărtășite generos!