Din dor de Eminescu

 

( din volumul LA RĂSCRUCI DE VREMURI)

 

 

Când m-atingi din mila-ți sfântă cu-al cerescului condei,

Dintr-o dată-n încăpere simt parfum de flori de tei.

Şi rămân pierdută-n gânduri, tot cu ochii pe fereastră.

Gândul către tine fuge: ,,Floare-albastră, floare-albastră…”

 

 

Un suspin cât o mirare mă trezeşte din visare,

Şi-ți văd mâna care scrie pe-ndelete o scrisoare.

Iar din literele sale oaste mare se adună,

,,Să dea piept cu uraganul, ridicat de Semilună”.

 

 

Ce magie! Văd aievea cum din litere înnozi,

Oşti conduse-n luptă doar de brațe tari de voievozi.

Cad smerită în genunchi şi nu pot nimic să-ngân.

Că din versu-ți se-ntrupează însuși Mircea Cel Bătrân.

 

 

,,Rămâneți în umbră sfântă, Basarabi şi voi Mușatini,

Descălecători de țară, dătători de legi şi datini…”

Crud e-ndemnul. Şi prea doare c-ai ştiut ce vrei să spui.

Nici atunci n-a fost… Nici astăzi vremea deșteptării nu-i.

 

 

Lungă-i calea pân’ la tine, suflete năpăstuit!

Dar mă prind de raza stelei care doar ce-a răsărit,

Şi mă las în legănarea-i prinsă iar de dor şi jale,

Ca să-mi ningă din înalturi, harul îndurării tale.               Versuri  de  Maria Apăvăloaie

 

Eminescu nu a fost doar un poet, ci o forță vie care a transformat cuvintele în adevărate capodopere literare. În versurile sale, el a reușit să captureze sufletul și aspirațiile națiunii române, exprimându-le într-o limbă plină de frumusețe și înțelesuri adânci. Poeziile sale sunt atemporale, rămânând în continuare izvor de inspirație și reflecție pentru generații de cititori.     Nicolae Mîrleanu

 

În ciuda încercărilor  din ultimele  trei  decenii de a-l micșora Eminescu  continuă  să fie mai actual  ca oricând… ”Oamenii  mari ai României – sublinia Eminescu, au avut și au urmărit  un vis de aur de care nu  s-au dezis. Dacă o generație  lucrează  la zidirea  unui Ideal, acel Ideal era cuprins  în însuși  sufletul   poporului român. Realizarea  lui devine o legitate inexorabilă  ca expresie  nu a unor voințe separate, egoiste, ci a unei necesități  generale”, postula poetul național…  E limpede  că sensul tare al vieții, în opinia  lui Mihai Eminescu, nu era altul decât  de a  împlini  Idealurile  Națiunii…

Astea fiind spuse ,întreb, care sunt  Idealurile  României  de astăzi??? Sau am ajuns  un popor  inert, fără  idealuri, eșuat,  care și-a  abandonat  propriul  Destin??    Prof.  Gică Manole

Pentru  bucuria cititorilor  acestui articol prezentăm și una din poeziile cele mai frumoase închinate  marelui poet Mihai Eminescu!

Dor de Eminescu

de Adrian Păunescu

Elena  Lesinschi, Gura  Humorului, jud. Suceava

Veșnică recunostinta marelui si inegalabilului nostru poet si patriot, Luceafărul poeziei universale, Mihai Eminescu.