La pas, hai-hui prin Iași… mulți dintre noi am urcat/coborât sau am trecut de sute de ori pe la Râpa Galbenă din Iași. Grăbiți sau aflați în trecere sau la plimbare… ne-am oprit măcar câteva momente pentru a admira frumoasa priveliște de aici… Oare pe cine nu a impresionat „Râpa Galbenă”, care e un loc încărcat cu o energie debordantă!

Râpa Galbenă – locul cunoscut de ieșeni sub această denumire, este o zonă cu o importantă diferență de nivel situată la poalele dealului Copou. Terenul zonei este argilos, fiind străbătut de numeroase izvoare subterane care coboară de pe Copou în drumul lor spre șesul Bahluiului și, de aceea, mult timp în această zonă au existat exploatări de argilă pentru construcții sau olărit, argila extrasă de aici fiind folosită la doar câteva sute de metri distanță, într-un cartier al olarilor situat aproximativ pe locul actualei Piețe a Unirii.

Esplanada Elisabeta din Iași o lucrare de amenajare a spațiului public situată în zona cunoscută sub numele de Râpa Galbenă, este o zonă cu o diferență de nivel importantă aflată la baza Copoului, aici fiind construită la sfârșitul sec al XIX-lea – începutul sec al XX-lea pentru a facilita circulația pietonilor între zona Gării din Iași, Dealul Copou și zona centrală a orașului. De precizat că, Esplanada Elisabeta a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice

Construcția Esplanadei – Deschiderea liniei de cale ferată Pașcani-Iași și inaugurarea Gării Iași, la 20 mai/1 iunie 1870, precum și construirea clădirii Vămii și a antrepozitelor de lângă Gară (cunoscute acum sub numele de „Vama Veche”) au impulsionat activitatea economică din zonă, impunând căutarea de soluții pentru sistematizarea și asanarea zonei. Construirea ei a fost o necesitate, deoarece terenul era instabil, iar alunecările erau frecvente din cauza izvoarelor și apelor pluviale ce coborau din Copou. O perioadă, zona a fost cunoscută pentru exploatările de argilă, denumit și „lut galben”, care era folosită pentru construcții sau olărit, astfel se explică și denumirea populară a locului.

Nicolae Gane, de mai multe ori primar al Iașului, a fost primul care a propus în 1897, în cel de-al treilea mandat, un proiect de asanare a zonei ce urma să fie realizat pe o veche proprietate a familiei Gane, moștenire de familie. Planurile sistemului de canalizare au fost realizate de inginerul șef Charles Chaugneau din cadrul Serviciului Tehnic al Primăriei, iar proiectul esplanadei de arhitectul Inginio Vignali. Proiectul a fost aprobat de Consiliul Comunal la 3 martie 1898 și apoi de Ministerul de Interne și Consiliul Tehnic Superior. Deși realizarea proiectului s-a lovit de dificultățile în obținerea fondurilor necesare, în august 1898 lucrările de amenajare a canalelor (care urmau să deverseze în Bahlui apa izvoarelor subterane captate în zonă) erau deja în curs, amploarea lor necesitând crearea de noi străzi: Regimentul 13 (astăzi strada Silvestru) și Grivița (acum Străpungerea Silvestru).

În ciuda problemelor tehnice și a frecventelor schimbări de primar, reflectând schimbările guvernamentale ale vremii, lucrările au continuat, zidul și scările fiind terminate prin noiembrie 1900. Recepția provizorie a lucrării a fost realizată la 1 martie 1901 și, după lucrările de finisare, primarul Constantin B. Pennescu (1901-1904) realiza recepția definitivă la 7 martie 1902. Lucrările de asanare a terenului realizate cu această ocazie au permis și crearea unei mari grădini publice pe partea dreaptă a bulevardului care cobora în linie dreaptă de la esplanadă până la Gară.

Terenul fiind însă în continuare instabil, lucrări periodice de consolidare a terenului și reparații au fost necesare. Rezolvarea acestor probleme a venit doar odată cu aprobarea proiectului Regionalei CFR Iași de a construi un ansamblu de locuințe pe terenul grădini publice. Noi lucrări de consolidare a terenului au fost necesare și abia la 20 decembrie 1925 a fost inaugurat Căminul Cultural C.F.R. Râpa Galbenă și ansamblul de pavilioane care îl înconjoară, ansamblu clasat monument istoric.

Soluțiile la alunecările de teren din zonă au fost propuse și realizate de către arhitecți, ingineri și primari care, iată că rezistă mai mult de un veac.

Arhitectura – Lucrarea, ce a permis stabilizarea terenului și facilitarea accesului pietonal la zona centrală a orașului, este compusă dintr-un corp central de formă semicirculară cu o terasă superioară încadrată de două scări monumentale în arc de cerc. Aceste trei structuri delimitează la nivelul inferior o mică gradină ce pune în valoare mini cascada situată pe fațada corpului central. Fiecare din cele două scări are, în partea interioară, trei balconașe ce sur plombează fiecare câte o nișă.

În momentul construcției, Esplanada Elisabeta oferea o frumoasă priveliște spre turnul Vămii și impunătoarea clădire a Gării, priveliște ce poate fi admirată și în prezent. Urcând scările de la Râpa Galbenă, călătorii ce se opreau în Iași puteau ajunge la cunoscutele hoteluri și alte edificii și construcții impunătoare din zonă… Dar, cel mai mult te impresionează dubla semnificație a acestei construcții prin care curge lent timpul și istoria Iașului nostru drag!   Articol realizat de  Neculai Pustianu 

COMENTARII

Elena  Corina Staicu, Onești

Pe acele trepte urcam spre Universitate, în toate anotimpurile cu toate stările posibile : de la speranță, zâmbet, visare, la frici, lacrimi, melancolie. … Un loc drag mie!

Aurelian Ștefănescu, Comănești

Frumos.

Maria Prișcoviță, Mănăstirea  Cașin