Și… a intrat în lumea misterioasă a acestei camere atât de specială. Când a intrat, în fața ușii, o impunătoare oglindă ovală i-a atras imediat privirea. Era acoperită cu un voal întunecat, dar nu avea îndoieli că era o oglindă. O oglindă imensă, care acoperea o mare parte din perete. Sub oglindă, lângă perete, tânăra a văzut o masă îngustă, din lemn masiv și negru, de trandafir, cu un sertar și un scaun din același lemn de trandafir. Lângă celălalt perete, era un dulap cu uși duble, făcut din același lemn masiv, cu sculpturi fine din flori de trandafir… În colțul cel mai întunecat al încăperii, era o canapea imperială, care te atrăgea prin căldura pe care o emana. Totul era atât de fantastic… Nimic nu se potrivea cu turnul, nu era nimic care să semene cu antichitatea celorlalte camere.

Asta nu însemna că totul era nou. Nu… Nimic despre asta. Însă, totul era înconjurat de un mister profund, acoperit de acel praf al unui trecut negru şi volatil. Pe masă era o cutie la fel de misterioasă ca întreaga cameră, făcută dintr-o sticlă specială, opacă și neagră. Tânăra femeie părea din ce în ce mai surprinsă şi din ce în ce mai nerăbdătoare ca să descopere ce era ascuns în acea cameră.

Tăcerea din cameră a fost întreruptă de un murmur adânc:

– Bine ai venit, Azaleya…!

Auzind acea voce neobișnuită, tânăra și-a dat seama că vine din direcția oglinzii. Întinse mâna și scoase voalul întunecat care acoperea cristalul misterioasei relicve. Praful voalului se amestecase cu strălucirea din altă lume a oglinzii. În fața ei se afla o oglindă ovală, imperioasă și mistică, cu rama din același lemn de trandafir negru și sticlă fumurie de obsidiană. Totul, dar absolut totul, era neobișnuit și nu se potrivea cu peisajul ruinelor Turnului Vechi.

Azaleya a rămas șocată, când o rază de lumină a trecut peste strălucirea hipnotică a oglinzii și s-a vinculat la strălucirea talismanului care-i atârna la gât. S-a apropiat de relicva mistică, care i-a atras atenția și, puterea transcendentală care a cuprins-o, a făcut-o să pună lumânarea și Cartea doamnei Celeste pe masă. Nu a putut evita uimirea, când o ceață misterioasă a înconjurat cadrul oglinzii. Brusc, s-a retras.

– Nu-ți fie frică, Azaleya! Vino mai aproape!

Vocea caldă, care a călăuzit-o către camera neobișnuită, i-a transmis calm și liniște.

—Sunt aici! – a răspuns ea, imediat.

—Așează-te! Fă-te comodă!

Azaleya s-a așezat pe scaun și, fără să mai aștepte, începu să privească fiecare colț al dressingului. Trecu palma mâinii peste partea netedă a mesei, mângâind ușor lemnul delicat… A ridicat cu mare emoție cutia de sticlă și i-a deschis încet capacul. Sufletul îi tremura în tăcerea serii; era înconjurată de lumina lumânării, de strălucirea enigmatică a oglinzii și acum, de strălucirea care ieșea din cutie. În interiorul cutiei se aflau două talismane, la fel ca cel pe care îl purta la gât, unul negru și celălalt de foc și un loc pentru un al treilea talisman, care lipsea din colecție. Erau două pendule strălucitoare, perfect aranjate, împreună cu trei diademe foarte fine, cu lănțișoare delicate și perle colorate. Două talismane care au luminat chipul împietrit al tinerei. Sub cutie era o scrisoare, pe care Azaleya a decis să o citească, înainte de a lua talismanele. Deschise scrisoarea îngălbenită și se uită la literele îngrijite și rotunjite.

✰ ✰ ✰

„Prețioasa mea colecție de pendule de obsidiană, va ajunge într-o zi în mâinile unei tinere, alese de către Oglinda Mistică a dressingului meu. Dacă îmi citești scrisoarea, ești aleasa și, oricât va dura, voi aștepta, până la sfârșitul veacurilor, sosirea ta. Bine ai venit, salvatoarea meu enigmatică! Acum, destinele noastre sunt legate sub putere Oglinzii Mistice. Azaleya ridică privirea; strălucirea uimitoare a cristalului oglinzii îi lumină chipul. — Salvatoare enigmatică… murmură ea… Cine?… Eu?

A respirat adânc și pacea, pe care a simțit-o în acel moment, a făcut-o să zâmbească dulce; un zâmbet la fel de transcendental, ca însăși situația în care se afla. „Ai în fața ta o puternică Oglinda Mistică, făcută din aceeași sticlă de obsidiană ca a celor trei talismane. Atât oglinda, cât și pendulele, sunt legate între ele printr-o putere de neînțeles de către alți oameni; numai tu, salvatoarea mea necunoscută, vei găsi o modalitate de a-mi schimba destinul, pentru că numai tu poți ști secretele mele. Cele trei pendule fac parte dintr-un ciclu maestru, pe care îl vei cunoaște drept „Ciclul celor Trei Pendule”. Este un ciclu puternic, care se deschide cu noaptea talismanului negru și se închide cu noaptea talismanului alb. Nu te opri în fața necunoscutului, doar fii atentă, pentru că odată ce acest ciclul este deschis, nu îl poți închide până în a treia noapte.

Acum, vei cunoaște puterea fiecăruia dintre prețioasele mele talismane.

★ Pendulul negru reprezintă abisul etern și este cel mai puternic talisman din colecție. Este o piatră frumoasă, ovală, strălucitoare și hipnotică. Cu talismanul pendulului negru, împreună cu diadema lui, vei putea dezlănțui puterea Oglinzii Mistice și vei deschide Ciclul destinului meu.

★ Pendulul de foc reprezintă iubirea veșnică și forma lui de inimă, îți va aduce lumină și fericire. La momentul potrivit, vei ști ce să faci cu el. Are puterea de a-ți citi mintea și îți va arăta ce ascunzi în interiorul tău. Prețiosul meu pendul de foc este alcătuit din două inimi: una, o are Cassian, iubitul meu pelerin rătăcitor, iar cealaltă, se află în fața ta. Este piatra din mijlocul drumului.

★ Pendulul alb reprezintă iubirea virgină, cea mai pură și mai frumoasă. Îți va arăta inocență, iertarea și speranţă. Are forma unui mic înger alb. Este talismanul sufletului tău și cu el poți închide puternicul „Ciclu al celor Trei Pendule” și să-mi dai trecutul înapoi. Tânăra a înțeles că pendulul alb pe care l-a găsit în pădure, lângă micul pârâu, aparținea Colecției; era exact prețiosul talisman care lipsea din cutie. Ea si-a scos colierul de la gât și l-a așezat cu afecțiune la locul lui; părea să fie doamna pendulelor, părea să se fi întors din trecutul uimitor al Cetății Albe. S-a uitat din nou la scrisoare și a continuat să citească ceea ce scrisese Doamna. Fiecare dintre talismane are partea lor întunecată. Fiecare dintre ele poate arăta aspecte impenetrabile ale trecutului sau aspecte inaccesibile din viitor. Lângă masă este un dulap. Trei rochii, de aceeași culoare cu talismanele, își așteaptă stăpâna. Fiecare rochie este pregătită cu grijă pentru ritualul celor trei seri consecutive. Este un ritual foarte simplu; îmbracă una dintre rochii, pune pendulul de aceeași culoare în jurul gâtului și diadema corespunzătoare, în păr. Îmbrăcată astfel, în fața Oglinzii, ți se vor dezvălui cuvintele fermecate, care vor stabili puternica legătură cu mistica relicvă. „Dacă ești aici, este pentru că Oglinda Mistică trăiește în tine și numai TU îmi poți schimba destinul. Ai grijă ce-ti doresti, pentru că se pot face realitate chiar și coșmarurile. Scrisoarea era semnată: „Celeste, Doamna Cetății Albe.” Dar sub semnătura doamnei Celeste, într-o limbă pe care tânăra nu o cunoștea, au fost scrise niște cuvinte misterioase. “În momentul în care se stabilește legătura dintre Oglinda Mistică și piatra neagră, nu vei mai putea părăsi turnul. Prima oară, trebuie să-ți îndeplinești destinul.”                                           Nicoleta Drîmbărean, Fragment din romanul ”Azaleya  și Pelerinul rătăcitor”, care  a câștigat un prestigios  concurs  organizat de o editură din Spania, fiind acum în librăriile din această țară!

 Ca ”o simfonie  fantastică” a vieții, ce a reușit să  formeze o legendă – așa este volumul ”Azaleya și Pelerinul rătăcitor”, scris (în limba spaniolă) de  albaiuliana Nicoleta Drîmbărean. Acest volum se dovedește  o plăcută lectură ”de la suflet la suflet”, fiind  scris cu o imaginație vie.”Este cartea  în care mă idendific  cu eroina, cu fricile și coșmarurile ei, cu dorința de a-și împlini visele”, a declarat autoarea acestui volum menționând:”Cel mai important lucru  dintre toate este că destinul nostru este străbătut de îngeri frumoși care vin de nicăieri, ne luminează calea și ne schimbă complet viața.”

 

COMENTARII

Nicoleta  Drîmbărean: Mulțumesc din suflet,Amprenta  de Onești   pentru onoarea de a împărtăși cititorilor și iubitorilor de literatură un fragment din cartea de suflet a inimii mele „Azaleya și Pelerinul Rătăcitor”

Cartier  Borzești Onești: În ultimul timp am citit foarte multe aprecieri și cuvinte frumoase scrise despre tine de oameni de peste tot, iar asta spune multe despre tine, despre ceea scrii și cum scrii. Ești la început de drum,un drum frumos, la care mulți visează.Te-ai hotărât într-o zi să trimiți oamenilor ceea ce aveai scris,iar cei care ți-au citit cuvintele nu au avut cum să nu aibă reacție și să nu le aprecieze. Mă mândresc cu o așa prietenie, și îți urez mult mult succes pe mai departe Nicoleta.

Viorica  Honcas: Felicitări!

Nicoleta  Drîmbărean: Mulțumesc din suflet, mama!