Un moment de încântare: după lupte grele cu teoria literaturii, după depășirea capcanelor întinse  de versul modern ori structura alambicată a unor romane, să iei în mână o carte de povești frumos colorată, într-o ediție luxoasă, așa cum ne-a obișnuit Editura Magic Print din Onești. Mai ales că  nu sunt povești înșiruite de o bunică ațipindă, cu  un fond intelectual ca pe vremea ei, cu un talent  narativ  șovăitor.  Spre deosebire de aceasta, autoarea  cărții  este o cunoscută  poetă, Cristina Iscru, factor de  inițiere și rezistență în activitatea culturală oneșteană. Volumul ”Povestea de vineri” este redactat în formulă bilingvă (”The Friday story”), păstrând  echilibrul între autohton și globalizare, așa cum îi stă bine unui eminent profesor român de limba engleză.

Modalitatea de  structurare preferată este una străveche, exersată de  la Chaucer la Sadoveanu: povestirea în ramă și povestea în poveste.Cadrul general îl constituie  un ținut ”nu prea îndepărtat nici foarte necunoscut”, apropiat și în timp, accesibil doar copiilor, singurii  deținători ai unui magic pașaport. În piața orașului Fairyd Rosyt (”Povești trandafirii”) tronează un castel de chihlimbar și un turn lângă care se adună publicul în unele seri de vineri, când vremea este permisivă, spre a-și lua desertul, cum se spune, adică să asculte  dichisite și pline de tâlc povești. Amfitrionul întâlnirilor  este domnul Book (”Carte”), în același timp pretențiosși talentat, sever și amical, în funcție de situație și povestitor. Nouă ne sunt oferite  doar trei seri magice.

Simetria este un alt criteriu aplicat structurii cărții. Cele trei capitole conțin câte  patru povești, aproximativ egale ca paginație. Temele sunt diverse. Eroii par cunoscuți, întrunind însușiri  ale unor mai vechi personaje – simbol. Bunăoară, tristețea unei fetițe modeste, care nu este invitată la masa bogaților pare a reuni obida Cenușăresei cu suferința risipitoarei de chibrituri. Pe de altă parte, unele povești se înregimentează în haloul miturilor moderne. Un băiețel primește promisiunea de a călători în timp și chiar i se oferă un succint eșantion.

Cartea profesoarei Cristina Iscru, care se adresează și elevilor săi, are desigur rol de educare  și conștientizare. Povestea capătă  adesea reversibilitate, trezind  copilul la realitate și informație.  Oferă bunăoară  soluții pentru însușirea noțiunilor de morfologie și sintaxă într-o manieră ludică, întrebându-ne parcă:”Așa vă place gramatica?” Desigur, degustarea verbelor neregulate din limba engleză devine mai puțin amară aflând că acestea  trăiesc într-o țară unde este  ”o mare mndrie să faci parte dintr-o propoziție”, unde  au loc competiții pe care le câștigă doar verbul, campionul fiind recompensat de însuși regele ordonator al cuvintelor în șiruri pline de înțeles. Cititorul are favoarea ”să se bucure de  cuvintele din Po-veste, să le ia, să le întoarcă pe toate părțile, să le adulmece ca pe niște boabe de cafea proaspăt măcinate”. În alt loc, un stilou înțelept ne dă lecții, emițând totodată o veritabilă artă poetică:

”-Dar eu nu mai sunt atât de mic încât să mai cred în povești, spuse băiatul bosumflat.

–  Nu trebuie să fii mic sau mare ca să crezi cu adevărat în ceva. Trebuie doar să vezi tot ce este în jurul tău și într-un alt mod”

Un text ”în grabă” prezentat, ”În adâncul  pădurii” pune în dezbaterea animalelor o problemă ardentă, protecția mediului, salvarea  codrilor. Întrebarea lupului referitoare la factorul OM  ”Crezi că vor să construiască CEVA distrugând pe CINEVA?” nu acceptă prea multe comentarii. Alegoria funcționează din plin. Comuniunea om – natură este transfigurată prin povestea de iubire  dintre un copil și un fluture. Micuțul este înduioșat de scurta viață a efemeridei, o zi, și încearcă  să risipească anxietatea:

”- Să-ți cânt un cântec? Întrebă copilul?

• Ce este un cântec?
• Un cântec este ceva la fel de frumos ca tine, spuse băiatul și începu să cânte ușor. Fluturele îl privea. Auzea glasul plăcut și duios al copilului și o lacrimă i se prelinse în josul uneia din aripi. Nu mai auzise așa ceva și se emoționă. Băiatul cânta în continuare și își lipi obrazul de floarea pe care era fluturele”.

Finalul idilei este în aceeași tonalitate: ”Fluturele zâmbi, mai respiră o ultimă dată și se așeză pe mâna băiatului. El cânta în continuare, crezând că fluturele îl aude”.

Sentimentul prieteniei adevărate reiese din întâmplări  în care imprudența  este contracarată de spiritul de sacrificiu, curajului infatuării opunându-i-se  adevărata cutezanță. Prețuirea traiului de acasă, dorul de cei dragi se naște  ca reacție la avatarurile  unei călătorii neprevăzute și nedorite. Cartea  strecoară și noțiuni de etică, sancționând  intenția  abuzivă a cuiva de a nu respecta  rândul la povestire, prevalându-se de mulțișorii săi ani. ”Tocmai pentru că ești mai în vârstă ar trebui să respecți ordinea de aici, domnule”îl apostrofează amfitrionul. Toată viața învățăm câte ceva.

Pentru a capta atenția micilor săi cititori, Cristina Iscru apelează la titluri incitante (”Visul care cântă”), umor bonom (”Domnul Book se ridica puțin pe vârfuri, în timp ce își trăgea elasticul care-i susținea pantalonii; doar în clipe ca acestea  simțea că este o persoană importantă”), sarcastic (”acel bărbat era atât de leneș, încât cărțile și caietele se săturaseră de el”) sau jocuri de cuvinte (”o POVESTE… po-veste…Bună, Po…, mai ai vreo veste pentru noi?”)

Asupra textului în limba engleză  nu avem competența de a ne pronunța. Am observat  doar că dispunerea în paralel înlesnește  accesul începătorilor la  vocabularul și sintaxa englezei. Volumul are deci  calități de manual, digerabil cu atât mai mult  cu cât nu este obligatoriu.Nici sofisticat.

 Autoarea cărții, Cristina Iscru împreună cu  doamna Maria Dohotaru, directorul general al Editurii  Magic Print din Onești 

O carte bună se recomandă și prin copertă sau ilustrații. Dacă este adresată copiilor, să nu ignorăm faptul că unele imagini, selectate după misterioase criterii de memoria  fragedă, pot trăi  pe ecranele interioare  câteva decenii. Iată de ce graficiana Valeriana  Iscru(coincidența nu este întâmplătoare), împodobește  cu grijă paginile cărții. Ea acordă concesii  artei  naive  spre a se apropia  de lumea infantilă. Cu  linie energică și tușe potrivite, cu bine calculate așezări în pagină, face concurență textului, cantitativ și calitativ. Din ambele componente, text și ilustrație reiese  afecțiunea realizatoarelor pentru cei  ce urcă încrezători primele trepte ale existenței. Deși, între noi fie vorba, cartea este utilă  și plăcută tuturor vârstelor.

Dreptate mare avea Constantin Brâncuși spunând: Când nu mai ești copil, ai murit de  mult…” În lumea poveștilor totul este posibil, nu trebuie decât  să ai voință și să crezi, ne asigură  și ne demonstrează competent  poeta Cristina Iscru, devenită  zâna bună care  ne poartă pe  aripile fanteziei și încântării. Câștigul este că revenim pe  pământ mai bogați sufletește și cu un dram de înțelepciune în plus.     Prof. Aristotel Pilipăuțeanu