ARTĂ ȘI PROFUNZIME
Între tradiție și inovație
Personalitatea înflăcărată, îndrăzneață și viața scurtă a pictorului Theodore Gericault (1791-1824), au influențat profund arta secolului al XIX-lea. Géricault s-a născut în 1791 într-o familie bogată din Rouen, care s-a mutat la Paris câțiva ani mai târziu. Primele sale cursuri de artă le-a primit la Paris în atelierele pictorilor Carle Vernet și Pierre Guérin.În vârstă de numai 21 de ani și aproape în întregime autodidact, în 1812, Géricault și-a prezentat prima lucrare majoră Ofițer al Gărzii Imperiale călare (1812) la un important Salon al artei. Nereușind să câștige un premiu, Géricault a decis să călătorească în Italia pe cheltuiala sa. Ajuns acolo, a fost deosebit de impresionat de lucrările artiştilor italieni renascentişti, mai ales de Michelangelo, şi de Rubens. În timpul șederii sale la Roma, Géricault a executat o serie de picturi ale cursei de cai cunoscută sub numele de Corso dei Barbieri. Încă de atunci se întrevedea în cariera artistică a lui Gericault a fi un clasic modern pe pânză, care a invocat sculptura antică, frescele renascentiste și pictura barocă. El s-a retras la Paris și a lucrat la o pânză uriașă care înfățișează un scandal național: greutățile echipajului fregatei navale franceze Medusa, ce a fost abandonată la o plută improvizată de ofițerii săi aristocrați, care au luat bărcile de salvare. În 1819 și-a expus această cea mai importantă lucrare, (Pluta Medusei), la Salonul de la Paris. Această pânză colosală înfățișează consecințele unui naufragiu care a avut loc cu trei ani în urmă și a captat imaginația publicului. Géricault s-a concentrat pe suferința umană și a desfășurat un realism intens, care împreună a făcut din această lucrare o capodoperă, ce a avut o influență enormă atât pentru pictura romantică, cât și pentru cea realistă. Pentu această lucrare artistul a cucerit o medalie de aur!
Cu sănătatea în declin, a pictat mereu iar lucrările sale, care au supraviețuit în orice mediu, au ocolit întotdeauna clasificarea. Independent și nedogmatic, dar cu o disciplină riguroasă, pictorul a trecut cu ușurință de la subiectele clasice la cele moderne și a integrat studii preliminare scrupuloase cu invenții inspirate, indiferent de subiect. El a dezvoltat o structură solidă de desenare, palpabilă și luminoasă. Gericault a devenit una dintre cele mai bântuitoare paradigme artistice ale generației următoare, ”geniul logodnic nefericit”, care, prin munca sa a semnalat o cale genială pentru arta viitorului: de a negocia între tradiție și inovație.
Cariera lui Géricault a fost una scurtă, a durat puțin peste 10 ani, dar el a realizat un volum mare și semnificativ de lucrări. A avut o pasiune deosebită pentru a picta animale (pisici, cai), o atracție pentru subiecte sublime și îngrozitoare. A avut și compasiune pentru cei slabi și vulnerabili din societate, fiind un artist care a contribuit la stabilirea drumului pentru accentul pus de Romantism pe emoție și subiectivitate.
O mare parte din munca lui Gericault s-a bazat pe observarea atentă, conștientizarea socială și, uneori, pe o viziune implicată politic asupra lumii din jurul lui. El ”a minat” adâncurile psihicului uman, folosind corpul fizic ca simbol exterior al sufletului (adesea degradat) Cunoscut pentru spiritul său creativ extrem de individualist și curajos, dar și pentru suferința și chinul pe care le-a îndurat, moștenirea oarecum sentimentalizată a lui Gércault se regăsește în portretizarea tragică a unor artiști precum Vincent van Gogh și Amedeo Modigliani. Text adaptat după Catalogul ”Național Gallery off Art”