Amintirea unui eveniment deosebit – sărbătorirea pentru prima oară la Slănic Moldova a Zilei Limbii Române prin omagierea marelui scriitor Ion Creangă – acoperă în suflet dragostea pentru cultură dar și pentru autorul frumoaselor povești și povestiri care ne-au înfrumusețat copilăria. Căci – după cum se menționa într-o gazetă a vremii (”Flacăra” din 1914), ”cu cât trec anii, cu atât figura lui Ion Creangă se limpezește în perpectiva depărtării, ca o statuie de bronz ce se curăță cu încetul de argila și cenușa în mijlocul cărora a zăcut ascunsă.”
Activitatea a avut loc cu sprijinul Primăriei orașului – stațiune Slănic Moldova, primarul localității, Gheorghe Baciu, declarându-se ”copleșit de onoarea de a avea o asistență și numeroasă și consistentă!” El a declarat că ”Slănicul Moldovei este un suport de întâlnire pentru valorile românești, pentru cultură și tradiții. Pas cu pas o să creștem pentru a redicționa din resurse pentru astfel de evenimente. Cât de important este să construim pe fundația moștenită de la înaintașii noștri!” Organizatori ai acestei manifestări culturale au fost doi slăniceni de frunte în lumea literelor – publicistul Romulus Dan Busnea (cunoscut pentru articolele de promovare a turismului, publicate de ziarul ”Deșteptarea” din Bacău) și poeta Ionica Bandrabur, ”regia” (sonorizare, proiecții pe ecran) fiind asigurată de Cristian Ababei. Este de evidențiat faptul că pe lângă scriitorii băcăuani Ioan Prăjișteanu (director al Revistei ”Plumb”, care apare la Bacău), Mihaela Băbușanu, Alexandru Dumitru, Dan Sandu, Adrian Lungu), la acest eveniment au participat generalul Vasile Jenică Apostol (care a îndeplinit mai multe funcții importante în armată și este un mare iubitor al culturii), cunoscutul pictor Ioan Măric (”bădița” picturii naive pe meleagurile băcăuane, ce a deschis o mini-expoziție cu lucrări ale sale), istoricul Corneliu Stoica (autor al unei ample monografii a Slănicului Moldovei). De asemenea, au participat cunoscutul jurnalist băcăuan Petru Done, mai mulți membri ai Grupului de Literatură și Artă ”Metafore comăneștene” (în frunte cu venerabilul profesor Petre Colăcel, ”secondat” de cronicarul Ion Moisă, de poetul Nicu Vatavu și de prozatorul Gheorghe Jan Iscu) iar Oneștiul a fost reprezentat de prof. dr. Gabriela Gîrmacea, de colega sa, prof. Cristina Iscru (ce împărtășește frumoasa taină a scrisului prin frumoase povești și poezii) și prof. Ștefan Epure, de la Cenaclul literar – artistic ”George Călinescu”). Au fost prezenți în amfiteatrul slănicean de la Hotelul ”Panoramic” și Constantin Tudose (autor al volumului – album ”Porțile de lemn ale satului, Porțile sufletului”, care în prezent lucrează la realizarea unei vaste monografii a Școlii Gimnaziale ”Înv. N. Pâslaru” din Cașin), Cătălin Gabriel Dima (președinte a Filialei Mănăstirea Cașin a Asociației Naționale ”Cultul Eroilor”), echipa de filmare a Televiziunii ”Acum TV” și alți invitați.
Publicistul Romulus Dan Busnea a propus pentru a aduce tot prinosul de cinstire Limbii române amintirea a două cugetări semnate de Nichita Stănescu („A vorbi despre limba română este ca o duminică. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numeşte, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăşte, de aceea, pentru mine, viaţa se trăieşte)” și Mihai Eminescu (” Limba română la sine acasă e o împărăţie bogată, căreia multe popoare i-au plătit banii în aur. A o dezbrăca de averile pe care ea le-a adunat în mai bine de 1000 de ani, înseamnă a o face din împărăteasă cerşetoare…”) În tandem cu R. D. Busnea poeta Ionica Bandrabur, care este și ”o ambasadoare a Slănicului Moldovei”, fiind prezentă la multe manifestări culturale ce au loc în țară, ne-a făcut cunoștință cu… ”un copilaș minune” din localitatea Fundu Moldovei (jud. Suceava) – Andrei Botnar. El a creat un moment deosebit de emoționant prin recitarea (cu tărie) a poezie ”Limba noastră” de Alexei Mateevici. După aceste clipe deosebite ”un potop de cuvinte” a revărsat Ionica Bandrabur, care a declarat în apărarea Limbii române:”De fiecare dată afirmăm că limba noastră-i o comoară! Ea ne permite să ne exprimăm gândurile, ne ajută să ne facem loc în lume! Să o apărăm și să o prețuim! Ea este o parte esențială din ființa noastră, este o comoară neprețuită”. Poeta Ionica Bandrabur a recitat din creația proprie, concluzionând că limba română este ”Acolo unde-i graiul, unde sunt eu și-i viață!”, fapt care a prefațat un moment muzical susținut de suava interpretă Angela Șipoș. Venit de peste Prut, la momentul când i s –a dat cuvântul Ion Prisecaru a dorit ”să-și ia grija” de a vorbi la acest eveniment. ”În pofida multor impedimente și a eforturilor depuse de a nu ne cunoaște identitatea” Ion Prisecaru ne-a adus aproape vremurile când grafia latină și limba strămoșilor erau interzise pe meleagurile basarabene și în acest context a făcut o declarație patetică:”Am visat și m-am rugat românește! Actul meu de identitate este Limba română!”. El a amintit și o vorbă a românilor de peste Prut – ”Independenți suntem în toate! Ne bucurăm de puținul pe care l-am obținut!”
Poeta băcăuană Tinca Tamaș, o prezență notabilă la evenimentele culturale care au loc pe aceste meleaguri de legendă , ne-a bucurat liric ”cu un fagure de miere și parfum de lăcrămioare” pentru a i se adresa în același mod (liric) ”doamnei cu graiul dulce” – Limba română! ”Scăpărând” a mai face vreo poznă bucovineanul Andrei Bodnar ne-a prezentat savuroasele ”chinuri” avute de Ion Creangă cu mătușa Mărioara, când acesta (”umblând cu furtișagul”), a venit ”La cireșe”. Publicistul Romulus Dan Busnea a amintit de vizitele din anii 1884, 1885 și 1886 ale ”duiosului și fermecătorului povestitor” la Slănic Moldova, publicațiile vremii.
În iureșul culturii
Din familia marelui povestitor la acest eveniment a fost prezentă ca ”fiică spirituală” și strănepoată scriitoarea Olguța Caia – Creangă. Întâlnirea cu această firavă ființă a fost una deosebită, cuvintele sale fiind desprinse parcă de pe o perdea a timpului:”Mi-am imaginat că Dumnezeu a rupt un colț de rai și l-a aruncat pe pământ, cu tot cu ape, cu îngeri… Mă gândesc ce răspuns avem noi la acest lucru și nu e altul decât că Dumnezeu își va alege sfinții dintre noi!” – a mărturisit Olguța Caia Creangă . Ea a declarat: ”Ion Creangă este ca un rapsod din alte vremuri, ce a legat o mare prietenie cu Mihai Eminescu. Creangă nu a fost influențat de junimiști și s-a bazat pe energia strămoșilor noștri! Să aducem slavă lui Dumnezeu pentru limba strămoșească în fiecare zi! Despre care un genial scriitor, Grigore Vieru a scris:<< Sărut vatra şi-al ei nume / Care veşnic ne adună, / Vatra ce-a născut pe lume / Limba noastră cea română.>>”
Momentele de mărturisire a strănepoatei povestitorului Ion Creangă au fost strălucitoare în evantaiul lor și ca toți cei prezenți am tresărit la vorbele sale:”Eu vin de la Pipirig, tata fiind verișor cu Ion Creangă. Am locuit în casa cu icoane pe polițe, a lui David Creangă… În familia acestuia, fiul Gheorghe (al treilea din cei opt născuți), a devenit preot și tată a două fete- Anetuța și Ilenuța!” Olguța Caia Creangă, autoare a mai multor cărți de sorginte religioasă, ne-a vorbit cu multă venerație despre mitropolitul Iosif Naniescu, cel care fiind orfan de tată de la vâsta de 2 ani, la vizitarea unei mănăstiri nu a mai vrut să meargă acasă, alegând să crească la lumina candelelor. El a fost cel care a dăruit o bibliotecă de 10 000 de volume Academiei Române iar la 23 aprilie 1887 a sfințit, în prezența Regelui Carol I, Catedrala Mitropolitană din Iași (care adăpostește ”odorul de sfinţenie, izvor de speranţă şi mângâiere sufletească”- moaştele Sf. Cuvioase Parascheva).
Este de menționat faptul că scriitoarea Olguța Caia Creangă are o frumoasă familie întru Dumnezeu și credința sfântă , fiind căsătorită cu preotul Teoctist Caia din Târgu Neamț. Despre această familie adevărată a vorbit preotul oneștean Ioan Berdan, ”copilul adoptat în urmă cu 46 ani”, pentru a urma seminarul. ”Din suflet, pentru suflet”, el a menționat:”În această familie aveam să descopăr curata dragoste românească pe care o cunosc din cărțile lui Ion Creangă! Viața este o luptă, care cu cât e mai grea și bucuria este mai mare!” Oaspete a Slănicului, doamna Olguța Caia Creangă a fost invitată ”la biserica mamă a Oneștiului” (Biserica ”Sfântul Nicolae”) iar ea a răspuns cu cuvintele lui Ion Creangă:”Ne arvunim și pe la anul și apoi plecăm pe la casa cui ne are!”
Iureșul pornit odată cu luarea cuvântului de către eminentul profesor Petre Colăcel din Comănești a adus până la sublim atmosfera de la sala de conferințe a Hotelului Panoramic din Slănic Moldova, unde a avut loc întregul ”festin” literar. Aceasta s-a întâmplat deoarece hâtrul profesor de bună seamă a vrut să facă cunoscut ”tot ce a scormonit” despre Ion Creangă și a ales ca să ne prezinte personajele secundare care apar în scrierile lui Ion Creangă! De la ”bădița Vasile Ailoaie, luat la oaste cu arcanul și rușinos ca o fată mare” , dascălul Iordache (”fornăitul de la strana mare” la Nicu lui Costache (”balcâz și răutăcios –înaintat la învățătură până la genunchiul broaștei”), la părintele Dumitru de la Pârâul Câinelui (”ce avea la gât o gușă cât o ploscă și gârâia dintr-însa cât un cimpoi”) și până la mătușa Măriuca! Vorbind despre Smărăndița, prof. Petre Colăcel a menționat:” Ea nu e un personaj episodic ci o zgâtie de copilă, ageră la minte! Mihail Sadoveanu, umblăcios prin 1920 a întâlnit-o pe Smărăndița și a notat: <<Am văzut-o și pe copila sprințară, Smărăndița! Avea 75 de ani…acum e bătrână și zbârcită… Îl ține bine minte pe Ion Creangă! Era vorba într-o vreme când înfloresc tinerețile! >>”.
Profesorul Colăcel a menționat:”Lumea asta nu-i numai cât se vede cu ochii!! și a amintit și de ”Irinuca, slută de nu puteai nici să înnoptezi cu ea în casă, de Popa Oșlobanu, om ursuz și pâclișit, ce a zvârlit cu niște scurtături după Ion Creangă… El nu a avut parte să se preoțească și a avut <<un ce>> împotriva sfintelor fețe! Pe Popa Buliga îl înfățișează când venea la catiheți din uliță <<tămâiet și aghesmuit>> iar de părintele Isaiia spune că avea ciubotele de la o vacă și talpa de la alta!” Mai remarcă profesorul Petre Colăcel că Ion Creangă ”avea interes să nu spună câți frați și câte surori are” (sora Catrina mirându-se ”bădiță, cum sunt unii de năpăstuiesc!”) iar ”în scrierile sale nu a realizat nici un portret”, singurul ”creionat” fiind ”musteciosul Davidică de la Fărcașa, ce <<până tipărea o mămăligă, mântuia de spus pe de rost, repede şi fără greş, toată istoria Vechiului Testament>>”. La capătul încântătorului său ”excurs” profesorul comăneștean a mai evidențiat un lucru:”Creangă a avut un talent fantastic de a disimula indecentul!”
”Avem datoria de a-l face înțeles pe Ion Creangă!”
Întreaga pledoarie a profesorului Petre Colăcel a fost aplaudată cu multă căldură de cei prezenți la acest eveniment, care au simțit că ”nu-și pot ostoi” dragostea pentru tot ce ne-a lăsat scris marele povestitor Ion Creangă! Pentru a continua portretul acestui scriitor în spiritul epocii a luat cuvântul prof. dr. Gabriela Gîrmacea din Onești, ea fiind autoare a unei cărți despre îndrăgitul povestitor. ”Am încercat să-l prezint pe Ion Creangă acumulând mai multe aspecte ale personalității sale. Creangă a fost institutor și am avut în vedere modul cum se comporta… Era un om foarte riguros, dăruit vocației sale și foarte exigent! Când începea să se înfiripe secolul al XIX-lea, el nu era un om al timpului modern. Ca orice mare scriitor Creangă este un creator de limbă și i-a plăcut mult să trăiască! Mesajul lăsat posterității de marele povestitor este nu numai să păstrăm limba română ci să încercăm mai cu curaj să îi găsim savoarea! Avem datoria de a-l face înțeles pe Ion Creangă!”
Venind rândul și a unui reprezentant al ruralului băcăuan ia cuvântul, acesta (Constantin Tudose din Cașin, autor a mai multor cărți despre comuna natală), a mărturisit că este bunicul a două fetițe gemene, care spre bucuria lui citesc, punctând mai multe lucruri: ”Lectura lor se face, de exemplu din << Harry Potter>> și… mai puțin din Ion Creangă! Eu m-am împărtășit din acest scriitor și fiind aparținător al lumii satului …aș vrea să vă spun căteva cuvinte de Iarmarocul de la Cașin! Aici veneau negustori turci și greci,cu țesături fine din pănze de Hasa și bogasiu și borangic, italieni cu cele mai fine cuțite, avănd prăselele făcute din coarne de căprior. Peste 100 de <<barătci>> – magazine ale timpului și 30 – 40 de case ale sătenilor, aflate la șosea, se umpleau cu valuri de sumane și cu fel de fel de mărfuri! Aici a fost de mai multe ori negustorul și Ștefan a Petrei Ciubotariu, tatăl lui Ion Creangă. Acesta scrie în <<Amintiri din copilărie (și de mai tărziu)>>, ediție îngrijită de Giorge Pascu, apărută la Imprimeria Națională în 1939 (la pag.15) : <<și până a vorbit acestea, eram și învălit într-o sarică ghițoasă de Cașina (din ținutul Bacăului) băgată într-o desagă pe cal, purces pe drum, și hai la Pipirig >> Iată o legătură a familiei marelui scriitor cu satul meu natal!”
Poeta Cristina Iscru din Onești a continuat acest mare ”festin” cultural cu o declarație de dragoste închinată Limbii române dar și neamului românesc, făcând și mărturisirea unei (crude) realități:”Să fim români este o misiune destul de grea!” Felicitând organizatorii acestei activități deosebite și cuprinzătoare profesorul oneștean Ștefan Epure ”a pus cireașa pe tort”, afirmând cu o oarecare tristețe:”sunt tare necăjit că limba veche și înțeleaptă a dacilor se continuă și azi iar poporul român a fost cumva șters, prin dicționare apărând <<etimologie necunoscută>> de multe ori!” Sub ”bătaia acestui gong” cronicarul comăneștean Ion Moisă ne-a încântat cu impresiile sale ”fugare” și pline de adevăr de la sărbătorirea Zilei Limbii Române în timp ce Gheorghe Baciu, primarul orașului – stațiune Slănic Moldova a certificat ”punerea unei cărămizi” trainice în viața culturală a acestei localități, iubită mult de Ion Creangă!
* Deseori ”surprinzător” în declarații, primarul Gheorghe Baciu ne-a uimit cu un paradox:”cât de greu e să transmitem <<pofta de cireșe>>, de la vremea lui Ion Creangă cu întreaga confruntare cu mătușa Mărioara (<<stai că te căptușește ea, Mărioara, acuș>>) la timpurile de azi, când cireșele se găsesc 8 – 9 luni în magazine!” Ion Moraru